În seara asta, Ana își pune tricoul moale și ghetele. Ea este jucătoare de fotbal. În curte e liniște. Mingea stă rotundă. Ana o atinge: „poc-poc”.
„Gata de joc?” spune Ana. Pisica Mia face „miau” și se așază aproape. Tati pune două conuri mici. „Aici e poarta”, spune el. Ana zâmbește. „Eu am grijă de minge”, răspunde ea.
Ana învață ceva din meseria ei. Întâi, încălzire. „Sus-jos, sus-jos”, spune ea și sare: „hop, hop”. Apoi aleargă încet. „Fiu-fiu”, face vântul ușor.
Ana dă pase. Mingea merge spre tati: „toc”. Tati o trimite înapoi: „toc”. „Pasă bună”, spune Ana. „Mulțumesc”, răspunde tati. Ana știe: la fotbal, pasul ajută echipa.
Apoi Ana șutează încet spre poartă. „Poc!” Mingea intră. „Gooool!” spune Ana, dar foarte încet, ca să fie somn bun.
Mia atinge mingea cu lăbuța. Mingea se duce puțin departe. Ana o ia repede și o pune lângă Mia. „Uite, jucăm împreună”, spune Ana. Mia face „purr-purr”.
Ana strânge conurile și bea apă. „Un jucător are grijă de corp”, spune ea. Apoi face cu mâna: „Pa-pa”.
Morală: Când joci corect și ajuți, jocul devine blând și frumos.
