Într-o zi luminoasă, Radu, un jucător de fotbal profesionist, se pregătea pentru un meci mare. Radu iubea fotbalul. "Fotbalul este bucuria mea!", spunea el mereu.
Radu se încălzea pe teren. Alerga repede-repede. "Uite cum alerg!", râdea Radu.
Lângă teren, un copil mic, pe nume Alex, privea fascinat. Alex avea o minge mică în mână. "Bună, Radu!", a spus Alex.
"Salut, Alex!", a răspuns Radu cu un zâmbet mare. "Îți place fotbalul?"
"Da, îmi place mult!", a zis Alex. "Vreau să fiu ca tine!"
Radu i-a arătat lui Alex cum să lovească mingea. "Uite așa!", a spus Radu. "Poc! Poc!"
Alex a încercat și el. "Poc! Poc!", s-a bucurat Alex.
"Bravo, Alex!", a râs Radu. "Ești un mic fotbalist!"
Radu i-a explicat lui Alex: "Eu mă antrenez mult. Fac exerciții. Mănânc sănătos. Dorm bine."
"Wow!", a spus Alex cu ochii mari. "Așa devin eu fotbalist?"
"Da, cu muncă și iubire!", a spus Radu. "Împreună, noi putem reuși. Hai să jucăm!"
Radu și Alex au jucat. Râsul lor s-a auzit departe. Mingea sărea veselă.
La final, Radu a spus: "Fotbalul e mai frumos cu prieteni. Mulțumesc, Alex!"
"Mulțumesc, Radu!", a spus Alex. "Fotbalul e fericire!"
Și așa, Radu și Alex au râs și s-au bucurat de fotbal, împărtășind prietenie și pasiune. Fotbalul aducea zâmbete mari și inimi calde.
