Ana este jucătoare de fotbal. Seara, după baie, își pune pijamaua moale. „Mâine joc”, spune Ana. „Hop-hop!”
În curte e liniște. Ana are o minge. „Poc-poc”, mingea sare ușor. Ana atinge mingea cu piciorul. „Șut mic”, spune ea. Apoi zâmbește.
Tata aduce o sticlă cu apă. „Bei puțin”, spune tata. Ana bea. „Glu-glu.” „Așa, e bine”, spune tata.
Ana își pune încălțări sport. Își leagă șireturile. „Strâng-strâng.” „Ca să nu cazi”, spune ea.
Vine și Mara, prietena ei. „Jucăm împreună?”, întreabă Mara. „Da”, răspunde Ana. Ele fac pase. „Pas-pas.” Ana spune: „Eu dau, tu dai. Pe rând.”
Deodată, mingea merge spre o floare. „Opa!” spune Ana. Ea oprește mingea cu talpa. „Gata, floarea e bine.” Mara râde: „He-he!”
Ana arată cum se joacă frumos. „Nu împingem. Nu țipăm. Spunem «bravo».” Mara spune: „Bravo, Ana!”
Apoi Ana face un gol mic între două ghiozdane. „Gol!” „Ura!” „Paf!” bate ușor în palme.
Se face somn. Ana își strânge mingea. „Mâine joc cu echipa”, șoptește ea, „și ajut.”
Morala: Când joci cu grijă și cu prieteni, sportul e bucurie și inimă bună.
