Ana este o fetiță mică, cu ochi luminoși și păr ca soarele. Într-o dimineață caldă, Ana merge cu mama în parc. Vântul adie ușor, iar păsărelele cântă vesel.
Ana găsește o frunză verde pe jos. O ridică și spune: „Uite, mama, frunza e frumoasă!” Mama zâmbește și răspunde: „Da, Ana, natura este frumoasă. Hai să avem grijă de ea!”
Ana vede o hârtie pe alee. Se apleacă și o ia în mânuță. „Unde pun hârtia, mama?” întreabă ea. Mama arată spre coșul de gunoi. Ana merge încet, pas cu pas, și aruncă hârtia acolo. Se uită la mama și râde.
„Foarte bine, Ana! Ai ajutat parcul să rămână curat”, spune mama. Ana este fericită. Vede o buburuză pe o floare mov. Se apropie încet și o privește cu grijă. „Buburuză, te iubesc”, șoptește Ana.
Vântul aduce parfumul florilor. Ana simte iarba moale sub picioare. Soarele încălzește totul ușor. Ana și mama stau pe o bancă, îmbrățișate. Privesc copacii, ascultă păsărelele și zâmbesc.
Fiecare gest mic ajută natura să fie frumoasă și fericită.
