Sofia, Mara și Ana se joacă în parc. Soarele mângâie iarba, iar vântul adie ușor printre florile mici. Păsările ciripesc. Fetițele râd și sar peste bobițe de rouă, simțind pământul moale sub tălpi.
Sofia găsește o hârtie colorată lângă tufă. “Ce este asta?” întreabă ea. Mara se apropie, privește hârtia și spune: “Nu e locul ei aici.” Ana zâmbește blând: “Hai să punem hârtia la coș.”
Fetițele merg ținându-se de mână spre coșul de gunoi. Sofia pune hârtia înăuntru. “Acum parcul e mai curat,” spune Mara. Vântul aduce miros de flori, iar soarele luminează fața lor. Ana aude o gâză care bâzâie. “Și gâza e fericită acum,” șoptește ea.
După ce ajută parcul, fetele se așază pe o păturică. Sofia sparge biscuiți și îi împarte cu Mara și Ana. “Să nu lăsăm firimituri,” spune Mara, “așa venele nu se supără.” Ana zâmbește larg. “Mami zice că și firimiturile pot fi mâncare pentru păsări,” spune ea.
Fetițele ascultă foșnetul frunzelor și privesc norii albi. Simt vântul pe obraji, aud cântecul păsărilor și râd împreună. Se bucură că au ajutat parcul și că au grijă de natură.
La final, Sofia șoptește: “Planeta e fericită când suntem buni cu ea.”
Fiecare gest mic de grijă face lumea mai frumoasă.
