Într-o lume nouă
Într-o zi caldă și luminoasă, o fetiță pe nume Ana se plimba prin parc cu mama ei. Ana avea doar trei ani și îi plăcea să descopere lucruri noi. În timp ce se juca cu o minge colorată, aceasta a sărit din mâinile ei și a rostogolit într-o poartă strălucitoare.
"Mama, unde a plecat mingea mea?" a întrebat Ana cu ochii mari și curioși.
"Nu știu, draga mea. Hai să o căutăm împreună," a spus mama, ținându-i mânuța.
Dar, când Ana a pășit prin poartă, s-a trezit într-un loc cu totul diferit. Era un loc plin de luminițe colorate și zgomote ciudate.
"Mama?" a întrebat Ana, dar nu o vedea nicăieri. Era într-un oraș mare și strălucitor, cu mașini care zburau pe deasupra capului ei.
Orașul cu lumini
Ana privea cu uimire în jur. Străzile erau pline de oameni care păreau să nu calce pe pământ, ci să plutească pe niște scânduri luminoase. A văzut clădiri înalte, care se întindeau până la cer, și ecrane mari pe care apăreau imagini cu copii jucându-se.
"Uau, ce frumos!" a spus Ana, încercând să atingă una dintre scândurile luminoase. Dar scândura s-a mișcat mai departe, parcă zâmbindu-i.
Dintr-o dată, un robot mic și prietenos s-a apropiat de ea. Avea ochi mari și rotunzi care se luminau într-o culoare albastră.
"Salut, micuță! Eu sunt Robi. Te-ai pierdut?" a întrebat robotul cu o voce caldă.
"Da... caut mingea mea și mama," a răspuns Ana, simțindu-se puțin mai bine.
"Nu-ți face griji! Te voi ajuta să găsești drumul spre casă," a spus Robi, arătând cu o aripioară metalică spre un drum strălucitor.
Drumul spre casă
Ana a mers cu Robi pe un drum plin de flori care cântau când treceau pe lângă ele. Era un loc magic, unde soarele strălucea mereu și totul părea să fie făcut din luminițe colorate.
"Ce este asta?" a întrebat Ana, arătând spre o fântână care arunca apă colorată în toate culorile curcubeului.
"Este o fântână muzicală. Aici, totul este condus de energie solară și tehnologie," a explicat Robi cu mândrie.
După ce au mers puțin, au ajuns din nou la poarta prin care Ana a intrat.
"Aici e casa ta," a spus Robi, arătând spre poartă. "Poate vei mai veni în vizită!"
"Mulțumesc, Robi! Ne vedem curând!" a spus Ana, zâmbind larg.
Ana a trecut prin poartă și, în clipa următoare, s-a trezit înapoi în parc. Mama ei era acolo, ținând mingea colorată.
"Uite, mami, am găsit-o!" a spus Ana, strângând-o la piept.
Mama i-a zâmbit și i-a spus: "Am știut că o vei găsi, micuța mea curajoasă." Și astfel, Ana s-a întors acasă, cu o poveste minunată despre un oraș de vis, unde mașinile zboară și florile cântă.
