Capitolul 1 – O dimineață cu gust de ciorbă de baloane
Într-o dimineață care părea la fel ca oricare alta, Liana și Tania, două prietene de nădejde, stăteau pe balconul apartamentului din blocul gri de la marginea orașului și încercau să-și imagineze cum ar fi viața dacă ar fi pisici. Liana avea părul ciufulit și ochelari cu rame mov, iar Tania purta întotdeauna șosete desperecheate, ca să nu se plictisească niciodată privindu-și picioarele.
— Ce-ai face dacă ai avea nouă vieți? întrebă Tania, ronțăind un biscuit în formă de stea.
— Mi-aș petrece o viață întreagă mâncând prăjituri, una alergând după curcubeie, iar restul dormind pe nori, răspunse Liana visătoare.
În acel moment, ceva neobișnuit se întâmplă: din bucătărie se auzi un sunet ciudat, ca și cum cineva ar fi suflat cu putere într-o trompetă plină de jeleu. Fetele se priviră mirate și, cu pași de exploratoare curajoase, se strecurară spre sursa zgomotului.
Acolo, în mijlocul bucătăriei, pe masa cu fața de masă cu buline, stătea tolănit un... cangur purpuriu, cu o pălărie de paie pe cap și ochelari de soare pe bot. Ținea în labele din față o lingură de lemn și amesteca cu spor într-o oală plină cu baloane plutitoare.
— Salutare, domnișoarelor! le zâmbi cangurul, ridicând pălăria într-un gest galant. Eu sunt Gumbaloo, bucătar de meserie și campion la sărituri peste curcubeie.
Fetele rămăseseră cu gurile căscate, dar nu de frică, ci de uimire și, poate, un pic de încântare.
— Ești... un cangur adevărat? întrebă Tania, privind cu atenție la coada care pocnea din când în când podeaua.
— Desigur, și nu oricare! Sunt singurul care gătește ciorbă de baloane, spuse Gumbaloo, făcând cu ochiul.
Liana și Tania nu știau dacă să râdă sau să fugă, dar, din fericire, au ales să râdă.
Capitolul 2 – Ciorba de baloane și invitația misterioasă
După ce au gustat ciorba de baloane (care avea un gust ciudat de gumă de mestecat și zmeură), Gumbaloo le-a făcut o propunere:
— Cum ați vrea să mă ajutați să găsesc ingredientul secret pentru Ciorba Balonată Supremă? A dispărut din cămara fermecată și fără el, ciorba nu va scoate niciun sunet când e gata!
Liana, care nu putea rezista niciunei provocări, sări de pe scaun:
— Unde e cămara fermecată?
— E... peste tot și nicăieri! Dar, cu ajutorul vostru, sigur o vom găsi, spuse cangurul, bătând din palme.
Fetele se priviră complice. În sfârșit, o aventură adevărată!
Gumbaloo își scutură pălăria, din care ieși un nor de confetti și o ușă micuță, din carton, apăru pe peretele bucătăriei. Fetele se strecurară prin ea, urmate de cangur, și astfel ajunseră într-o lume care semăna cu o imensă piață de legume, dar toate legumele aveau ochi și zâmbeau larg.
Capitolul 3 – Piața de legume vorbitoare
Morovița, morcovul poet, le recită un sonet cu rimă despre supa de noroi și prazul dansator, în timp ce o ceapă cu pălărie de cilindru le făcu o plecăciune:
— Ce căutați, domnișoare? întreabă ceapa, făcând să-i tremure mustața.
— Ingredientul secret! răspunse Tania, uitându-se la Liana, care era prea ocupată să se ferească de un cartof care încerca să-i lege șireturile.
— Păi, ingredientul secret nu se găsește decât la Regele Ridiche! spuse ceapa cu un aer conspirativ. Dar atenție, pentru a ajunge la el, trebuie să treceți de Valea de Spumă de Frișcă!
— Sună delicios, spuse Gumbaloo, lăsându-și limba la vedere.
Așa că, după ce au mulțumit legumelor și au refuzat politicos invitația la dans a prazului, cei trei și-au continuat drumul.
Capitolul 4 – Valea de Spumă de Frișcă
Valea de Spumă de Frișcă era... exact așa cum suna. Un râu lat de frișcă dulce și pufoasă, pe care pluteau vaporașe din bezele colorate. Pentru a trece dincolo, trebuiau să sară de pe o bezea pe alta, însă la fiecare săritură, vaporașele scoteau sunete ciudate: unele râdeau, altele cântau, iar unele... strănutau!
— Să nu strănuți înapoi la ele, căci s-ar putea să te tragă în jos! avertiză Gumbaloo, sărind cu grație de pe o bezea pe alta.
Liana și Tania făceau tot posibilul să-și țină echilibrul, dar la un moment dat, Tania strănută. O bezea uriașă, cu ochi verzi și ochelari de soare, o îmbrățișă rapid, trăgând-o spre mijlocul râului.
— Ajutor! râse Tania, încercând să scape din îmbrățișarea pufoasă.
Liana, fără să stea pe gânduri, scoase din buzunar un balon pe care îl avea de la ciorba de baloane și îl aruncă spre bezea. Aceasta, încântată, eliberă fetița și se apucă să se joace cu balonul.
— Să nu uităm! În lumea asta, orice e posibil, dar și orice e amuzant, spuse Gumbaloo, făcând un salt spectaculos.
Au ajuns la capătul văii, acoperiți de frișcă din cap până-n picioare, dar cu zâmbete largi.
Capitolul 5 – Palatul Regelui Ridiche și provocarea absurdă
Palatul Regelui Ridiche era construit din biscuiți cu unt, iar turnurile lui erau din cornete de înghețată. În fața porții, doi castraveți uriași făceau gărzi, ținând sabii din vată de zahăr.
Regele Ridiche era mic, rotund și purta pe cap o coroană făcută din felii de roșii. Stătea pe un tron de salată verde și ronțăia un morcov.
— Cine îndrăznește să-mi tulbure siesta de după-amiază? întrebă el cu o voce subțire.
— Noi! răspunse Gumbaloo, cu un salt. Căutăm ingredientul secret pentru Ciorba Balonată Supremă!
Regele Ridiche chicoti:
— Ingredientul secret nu se dă oricui. Trebuie să treceți proba supremă: Concursul de Râs Năstrușnic! Cine mă face să râd până mă rostogolesc pe jos, primește ce caută!
Liana și Tania se priviră. Era momentul să dea tot ce au mai haios în ele.
Capitolul 6 – Concursul de Râs Năstrușnic
Liana începu prima. Își puse pe nas un ardei iute roșu și, imitând un papagal, făcu tumbe și scoase sunete ciudate. Regele Ridiche chicoti, dar nu râse cu adevărat.
Tania, însă, avea un plan. Și-a scos șosetele desperecheate și le-a pus pe mâini, făcând o scenetă în care șosetele se certau pentru că una era cu buline și una cu dungi. Șosetele vorbeau în rime, se îmbrățișau, apoi se încurcau una în alta până cădeau pe jos.
Regele Ridiche izbucni într-un râs atât de puternic, încât s-a rostogolit de pe tron și a aterizat într-o salată de fructe.
— Gata! Sunteți câștigătoare! a spus el, încă sughițând de râs. Ingredientul secret este... Pudra de Pufăreală! Fără ea, nicio ciorbă nu se umflă și nu face baloane!
Le-a oferit un borcănel cu pulbere roz, care scânteia ca o stea.
Capitolul 7 – Drumul spre casă și ultima provocare
Fericite, fetele și Gumbaloo se pregăteau să plece, când un nor de vată de zahăr coborî din cer și le bloca drumul.
— Nimeni nu trece fără să danseze dansul vatei de zahăr! tună norul, care avea o voce groasă și un accent franțuzesc.
— Nicio problemă, spuse Gumbaloo și începu să danseze vals, rotindu-se ușor pe vârful cozii.
Tania și Liana se ținură de mâini și improvizară un dans ciudat, amestecând pași de hip-hop cu mișcări de balet. Norul chicoti, apoi se desfăcu într-un duș de bomboane, lăsând drumul liber.
Când au ajuns înapoi în bucătărie, Gumbaloo turnă pudra de pufăreală în ciorbă. Imediat, baloanele din oală începură să cânte, să râdă și să danseze pe marginea vasului.
— Asta da, ciorbă balonată! strigă fericit cangurul.
Capitolul 8 – O petrecere de poveste și un final neașteptat
Pentru a sărbători victoria, Gumbaloo organiză o petrecere la care au venit toți prietenii săi: morcovul poet, ceapa cu pălărie, prazul dansator și chiar Regele Ridiche, cu toți supușii lui veseli.
Liana și Tania au dansat până au obosit, au mâncat ciorbă de baloane și au râs de fiecare dată când cineva încerca să bea supă cu paiul și scotea un sunet de trompetă.
La finalul petrecerii, Gumbaloo le-a dăruit fetelor câte o pălărie de paie fermecată, care le va aduce mereu aminte de aventura lor.
— Și dacă vreți să reveniți, doar rostiți cuvântul magic: „BALONĂTIC!” le șopti cangurul, făcând cu ochiul.
Fetele s-au trezit brusc în bucătăria obișnuită, cu fața de masă cu buline. S-au privit și au izbucnit în râs.
— Oare a fost vis sau...?
— Nu contează, spuse Tania, privind la pălăria de paie apărută pe masă. Atât timp cât avem aventuri împreună, orice e posibil!
Și de atunci, în fiecare dimineață, Liana și Tania verificau dacă nu cumva, pe masă, nu le așteaptă un cangur purpuriu cu ochelari de soare și o ciorbă de baloane, gata să înceapă o nouă aventură.
Sfârșit... sau poate doar începutul altor năzbâtii!
