Capitolul 1: O găleată cu picioare
Într-o dimineață luminoasă, cât să vezi norii dansând pe cer, Matei, un băiat vesel de cinci ani, se juca în curtea sa. Matei iubea să caute comori, chiar dacă uneori găsea doar pietricele sau capace colorate. În acea zi, Matei a găsit ceva foarte ciudat: o găleată albastră, dar nu era o găleată obișnuită. Găleata avea două picioare lungi și verzi!
Matei a clipit de două ori. Găleata chiar avea picioare! Și, la un moment dat, găleata a început să tropăie. Trop, trop, trop! Picioarele găleții se mișcau sus-jos, sus-jos, ca niște bețe de chibrituri vesele.
— Vai, ce găleată năstrușnică! a zis Matei cu ochii mari. Oare unde vrei să mergi?
Găleata l-a privit și a dat din picioare, de parcă ar fi spus: „Hai după mine!” Și atunci, fără să stea pe gânduri, Matei a pornit după găleata cu picioare, râzând cu poftă.
Trop, trop, trop, mergea găleata. Trop, trop, trop, mergea și Matei. Păreau doi prieteni vechi la plimbare.
Capitolul 2: Pălăria care cântă
După ce au mers și-au mers, au ajuns la un copac bătrân, cu frunze strălucitoare ca niște confetti. Sub copac stătea o pălărie uriașă, colorată în verde și mov, care tremura ușor. Deodată, pălăria a început să cânte:
— La-la-la, pa-pa-pa, cine vrea să danseze cu pălăria mea?
Matei s-a uitat la găleată. Găleata s-a uitat la Matei. Amândoi au început să râdă. Pălăria cânta, dar nu avea niciun cap sub ea! Ea doar cânta și sărea pe loc.
— Vrei să dansezi cu mine? a întrebat pălăria.
Matei a spus repede:
— Da, da, vreau să dansez! Dar nu știu dacă găleata știe să danseze...
Găleata a dat din picioare, ca și cum ar fi spus: „Știu să dansez, priviți-mă!” Și a început să sară pe două picioare, făcând piruete caraghioase.
Așa au dansat toți trei: Matei, găleata cu picioare și pălăria care cântă. Săreau, se învârteau, și rădeau așa de tare că până și copacul părea să râdă cu frunzele lui.
— Ce dans ciudat! a spus Matei. Suntem o echipă veselă!
Capitolul 3: Ursul cu balonul pătrat
Deodată, din tufișuri, a apărut un urs cu o pălărie mică și roșie pe cap. Ursul ținea în lăbuțe un balon pătrat, nu rotund, ci pătrat ca o carte! Balonul zbura, dar mergea numai în sus și în jos, nu și în stânga sau dreapta.
— Hei, ursule, de ce ai un balon pătrat? a întrebat Matei mirat.
Ursul a oftat:
— Am vrut să am un balon rotund, dar acesta s-a făcut pătrat când am strănutat lângă el! Nici nu pot zbura cu el decât sus-jos, sus-jos!
Matei, găleata cu picioare și pălăria care cântă s-au gândit puțin. Pălăria a început să cânte un cântecel vesel despre baloane, iar găleata s-a apropiat de balon și a dansat în jurul lui. Matei a râs și a spus:
— Poate dacă dansăm toți în jurul balonului, se va face rotund!
Așa au făcut. Au dansat, au sărit, au cântat. Matei striga: „Rotund, rotund, balon frumos, fă-te rotund, te rog frumos!” Găleata tropăia, pălăria cânta, ursul făcea tumbe.
Deodată, balonul a început să se umfle pe colțuri. Hop, hop, colțurile au dispărut și, poc! Balonul a devenit rotund și lucios, ca o bulă de săpun.
— Uraaa! a strigat Matei. Am reușit!
Ursul era așa de fericit că a dat tuturor câte o îmbrățișare pufoasă.
Capitolul 4: Petrecerea năstrușnică
Acum, cu balonul rotund, ursul a vrut să organizeze o petrecere. A întins o pătură mare pe iarbă, a pus balonul în mijloc, iar pălăria a adus o cutie magică plină cu plastilină colorată. Găleata cu picioare era bucuroasă și țopăia de colo-colo.
— Să facem o petrecere cu plastilină! a spus Matei.
Toți au modelat figurine: ursul a făcut un iepuraș cu trei urechi, pălăria a făcut o floare care dansa, găleata a modelat o gălușcă zâmbitoare, iar Matei a făcut o corabie cu aripi.
Au râs mult, s-au jucat și au spus povești caraghioase. Când a venit vremea să plece, găleata cu picioare l-a privit pe Matei și i-a spus cu voce subțire:
— Mulțumesc că ai venit cu mine în aventura asta năstrușnică!
Matei a dat din cap și a râs:
— Mă voi juca mereu cu tine, găleată cu picioare! Și cu pălăria care cântă! Și cu ursul cu balonul rotund!
Și, ca să nu uite ziua cea veselă, Matei a luat acasă o floricică mică de plastilină, care dansa de fiecare dată când Matei îi spunea „La-la-la, pa-pa-pa!”
Așa s-a terminat aventura băiatului cu găleata cu picioare, ursul cu balonul pătrat devenit rotund și pălăria care cânta. Toți au rămas prieteni veseli, iar curtea lui Matei a fost mereu plină de râsete și de năzbâtii colorate.
