Într-o seară liniștită, un băiețel pe nume Doru se pregătea de culcare. Dar ce să vezi? O broscuță verde, jucăușă, sărea prin camera lui. Doru a chicotit și a spus: „Salut, broscuțo! Vrei să te joci?”
Broscuța a sărit pe pat și a răspuns: „Croac, croac! Hai să ne jucăm!” Doru a râs și a alergat după broscuță. Dar oh! Broscuța a sărit chiar în papucii lui Doru. „Ups!”, a spus Doru. „Stai acolo, broscuțo!”
După o vreme, broscuța a zâmbit și a sărit afară din papuci. „Croac, croac, gata de somn?” Doru a dat din cap și a oftat. „Da, e timpul să dorm.”
Broscuța a sărit lângă perna lui Doru și a spus: „Noapte bună, Doru!” Doru a învelit broscuța cu o păturică mică și a oftat adânc, gata de visat.
Mama lui Doru a intrat în cameră și a văzut scena amuzantă. „O, Doru, ai un prieten nou!” a spus ea cu un zâmbet. „Da, mama, e broscuța mea de somn.” Mama a râs și a sărutat fruntea lui Doru.
Doru a închis ochii, iar broscuța a scos un mic „croac” de noapte bună. În liniștea nopții, Doru a început să viseze la aventuri cu broscuța lui.
În fiecare seară e bine să ne culcăm cu un zâmbet și un prieten drag alături.
