Pe o pătură moale stau patru băieți. Ion, Dan, Tom și Leo. Ei au aproape doi ani. Joacă lin. Râd ușor.
Ion găsește o șosetă. "Ce e?" spune Ion. "Un cățel?" răspunde Dan. Toți se uită. Șoseta zâmbește de hârtie. Ha-ha!
Tom bate la cutie. Toc-toc! Cutia spune toc-toc înapoi. "E o cutie vorbitoare?" spune Leo. Cutia scotea o minge. Mingea sare. Hop! Toți sar. Hop! Râs mare.
O maimuță de pluș cade în oală cu jucării. Plouf! Apa lipsește, e doar perne. Maimuța e uscată. "Uff", spune Tom și o ia în brațe. Maimuța zâmbește.
Un papuc pleacă pe covor. Papucul face pași mici. "Unde mergi?" spune Ion. Papucul nu vorbește. E doar jucărie. Dan îl aduce înapoi. Toți aplauzează. Clap clap.
Se face liniște. Lumina scade. Păturica îi învelește. Un cântec mic se aude: "la-la". Vocea e caldă. Ochii se-ntorc greoi. Respirații moi. Zâmbete lente. Mâini mici se țin. Păturica e caldă. Noaptea e blândă. Somnul vine cu pași de pisică, ușor, ușor.
Prietenia și râsul fac somnul dulce.
