Era o dată un băiețel pe nume Andrei. Andrei avea un cățel mic și jucăuș pe nume Max. Într-o zi, Andrei s-a uitat la Max și a spus: „Bună, Max! Ce mai faci?”.
Max a răspuns: „Bună, Andrei! Eu vreau să zbor!”.
Andrei a râs. „Să zbori? Cum adică să zbori?”.
„Da! Vreau să am aripi! Aripile sunt foarte frumoase!” a spus Max, clătinându-și coada.
Andrei a avut o idee. „Haide să facem aripi din carton!”.
Așa că au luat niște cutii de carton. Andrei a tăiat două formă de aripi. Max a spus: „O să arăt ca un supercățel!”.
Andrei a lipit aripile pe spatele lui Max. „Ești gata, Max?”, a întrebat el.
„Da! Sunt pregătit să zbor!” a răspuns Max, sărind de bucurie.
Andrei a zis: „Ok, acum să vedem dacă poți zbura!”. Așa că i-a spus: „Max, zboară!”.
Max a sărit în sus. Dar în loc să zboare, a aterizat în crăci de copac și a început să se învârte! „Ajutor! Nu pot să mă opresc!” a strigat el.
Andrei a râs. „Fii calm, Max! Doar agăță-te de crengi!”.
Max s-a agățat de crengi și s-a oprit. „Asta a fost amuzant! Dar cred că prefer să alerg, nu să zbor!”, a spus el.
Andrei a zâmbit. „Bine, Max. Hai să alergăm împreună!”.
Și au alergat, râzând și jucându-se. Andrei a zis: „E mai bine așa, nu-i așa?”.
„Da! E mult mai bine!” a spus Max, bucuros.
În sfârșit, după o zi plină de aventuri, Andrei și Max s-au așezat pe iarbă. Andrei a spus: „Noapte bună, Max!”.
„Noapte bună, Andrei! Visează la zboruri viitoare!”, a răspuns Max cu un oftat.
Și astfel, băiețelul și cățelul au adormit, visând la noi aventuri amuzante.
