Era o fetiță pe nume Ana. Ana avea patru ani. Era o fetiță veselă și plină de imaginație. Într-o zi, Ana a găsit o baghetă magică în grădină. "Ooo, ce fain!" a zis Ana. "O să fac magie!"
A ridicat bagheta și a spus: "Abracadabra!" Dar în loc de magie, din baghetă a ieșit un balon imens. "Buuuum!" a explodat balonul și a făcut multă mămăligă în grădină. Ana a râs. "Ce haotic!"
A încercat din nou: "Abracadabra!" De data aceasta, a apărut un iepure cu o pălărie mare. "Salut, Ana!" a spus iepurele. "Ce vrei să faci?"
Ana a răspuns: "Vreau să zbor!" Iepurele a râs. "Să zbori? Uite, ia bagheta!"
Ana a ridicat bagheta și a strigat: "Zbor, zbor!" Dar în loc să zboare, a început să danseze. "Duuuu-uuuu!" a cântat ea, dansând în cerc.
Iepurele a început să danseze și el. "Ce distracție!" a spus el. "Dansăm împreună!"
Apoi, au făcut un dans mare, cu mămăliga în jur. Râdeau și se distrau. "Ha-ha! Ce amuzant!" a zis Ana.
După un timp, iepurele a spus: "Ana, magia nu funcționează întotdeauna, dar râsul e cel mai bun!"
Ana a zâmbit. "Da, e adevărat!"
Și așa, Ana a învățat că uneori, magia este doar un zâmbet și un pic de nebunie. Rasă și veselie, a fost o zi minunată!
