Într-o pădure frumoasă, trăia o ursoaică pe nume Bia. Bia era o ursoaică blândă și jucăușă. Îi plăcea să se joace cu prietenii ei, iepurașii, veverițele și păsările colorate.
Într-o zi, Bia s-a trezit cu o dorință mare. „Vreau să zbor!” a spus ea. A ieșit din peștera ei și a strigat: „Iepurașii, vreți să zburăm împreună?” Iepurașii au râs. „Dar, Bia, tu ești o ursoaică, nu poți zbura!”
Bia a zâmbit. „Dar eu vreau să încerc!” Așa că a început să se gândescă la o soluție. A mers la un stârv de flutură și a întrebat: „Cum pot zbura, dragă flutură?” Flutura a zâmbit și a spus: „Dacă ai aripi, poți zbura!”
Bia a avut o idee. A strâns frunze și crengi și le-a legat de spatele ei. „Uite, am aripi!” a strigat ea. A început să se agite și să sară. Dar nu a zburat. A căzut în iarbă, râzând. „E mai bine să rămân pe pământ!”
Iepurașii au venit să o ajute. „Bia, ești minunată așa cum ești! Nu trebuie să zbori pentru a fi specială!” Bia a zâmbit. „Așa este! Am prieteni minunați!”
De atunci, Bia a învățat că adevărata magie este prietenia. Și a fost foarte fericită. „Voi rămâne mereu cu voi, prietenii mei!” a strigat ea.
Și toți au sărit și au dansat, bucurându-se de fiecare zi în pădurea lor minunată.
