Maria are patru ani și merge la grădiniță cu ghiozdănelul ei roz. În fiecare dimineață, zâmbește mamei și îi spune „pa-pa”, apoi intră cu pași mici în clasa veselă. Într-o zi, educatoarea le arată copiilor un coș plin cu fire colorate.
„Astăzi vom face brățări ale prieteniei”, spune ea cu voce blândă.
Maria se așază lângă prietena ei, Anca. Dar la masa lor se așază și Sami, un băiețel nou, care vorbește uneori altfel. Sami zâmbește timid. Maria îl privește curioasă.
„Te cheamă Sami?” întreabă Maria.
Sami dă din cap și spune încet „Da, mă cheamă Sami.”
Maria zâmbește larg. „Vrei să facem brățări împreună?”
Sami privește către firele colorate și pare puțin nesigur. „Eu nu știu să fac...”
Maria îl încurajează: „Putem încerca. Bravo că vrei să încerci!”
Anca îi întinde lui Sami un fir galben. „Uite, acesta e preferatul meu.”
Sami îl ia cu grijă și începe, încet, să răsucească firul. Uneori, îi scapă bucata din mână. Maria îl ajută să o țină. Toți trei râd când firul sare de pe masă.
„E distractiv împreună!” spune Maria.
Sami încearcă din nou. Maria spune: „Bravo, Sami! Fiecare încercare contează!”
În jur, ceilalți copii fac brățări în culori diferite. Lângă ei, Emilia vorbește cu voce tare în altă limbă. Maria o aude și îi zâmbește. Emilia răspunde cu un zâmbet mare.
În clasă sunt copii cu păr scurt sau lung, cu ochi albaștri sau căprui, care cântă sau desenează diferit. Fiecare copil are ceva special. Unii leagă noduri mari, alții leagă noduri mici. Maria privește brățara ei: este albastră, galbenă și roșie, ca steagul României.
Sami arată brățara lui, cu verde și portocaliu. O ține ridicată.
Maria spune cu blândețe: „A ieșit foarte frumos! Sunt mândră de tine, Sami!”
Apoi, leagă brățara lui Sami la încheietura mâinii. Sami face același gest pentru Maria. Strâng brățările cu grijă.
„Acum suntem prieteni cu brățări!” zâmbește Maria.
Anca îi întreabă și pe ceilalți copii dacă vor să schimbe brățări. Încet-încet, fiecare copil leagă câte o brățară la mâna cuiva. În clasă este liniște și veselie. Fiecare copil spune „mulțumesc” și „bravo!” când primește o brățară.
La sfârșitul zilei, Maria îi arată mamei brățara prieteniei.
„Am mulți prieteni diferiți. Împreună suntem veseli!” spune ea.
Mama o îmbrățișează. Maria simte că în fiecare zi învață ceva nou despre prietenie și respect.
Toată lumea pleacă acasă cu un zâmbet și cu brățări colorate la încheietură. Inima Mariei este liniștită și bucuroasă. Prietenia înseamnă să fim buni, chiar dacă suntem diferiți.
