Capitolul 1: Vampirul Bubu și dorința cea mare
Într-o zi cu soare roz și nori în formă de brioșe, în ținutul Bufnițilă, trăia un mic vampir pe nume Bubu. Bubu nu era deloc ca ceilalți vampiri: îi plăcea să danseze pe acoperișuri, să mănânce clătite cu gem de afine și să poarte pălării cu pene colorate. Nici nu-i plăcea să stea numai noaptea, ci visa să aibă mulți prieteni, chiar și pe lumină.
Într-o dimineață, când Bubu își căuta papucii (care se ascunseseră, ca de obicei, sub covor), a venit la el un porumbel foarte grăbit. Porumbelul purta ochelari mov și ținea sub aripă o scrisoare cu miros de ciocolată.
— Salut, Bubu! Ți-am adus o invitație la petrecerea de baloane din Pădurea Dănțuitoare! Trebuie să vii, toată lumea va fi acolo! a spus porumbelul, aranjându-și ochelarii.
Bubu a sărit în sus de bucurie, dar s-a împiedicat de coada lui pufoasă și a căzut pe covorul cu dungi.
— Vai de mine, chiar toată lumea? Și… și poate că îmi fac un prieten? a întrebat Bubu cu ochii mari cât două gogoașe.
— Sigur că da! Și poate vei câștiga și concursul de dans pe coajă de banană, i-a răspuns porumbelul chicotind.
Bubu și-a pus pălăria cea mai trăznită, și-a găsit papucii și a pornit spre pădure cu pași săltăreți.
Capitolul 2: Aventuri printre baloane și răsuciri
Pădurea Dănțuitoare era plină de baloane strălucitoare, de la cele cu buline, la unele care semănau cu broaște râzând. Lângă un copac foșnitor, Ursul Costel sufla într-un balon cât un pepene.
— Bună, Bubu! vrei să jucăm leapșa cu baloane? a întrebat Ursul.
— Da, dar să ai grijă, eu sar cam ciudat, i-a răspuns Bubu, și amândoi au început să se joace, țopăind printre baloane.
Deodată, un balon uriaș roz a zburat și l-a ridicat pe Bubu de la sol. Bubu a zbierat vesel:
— Opa! Zbor ca un liliac! Costel, prinde-mă dacă poți!
Ursul a încercat să-l tragă înapoi, dar a alunecat pe o coajă de banană și amândoi au căzut într-un tufiș de frunze parfumate. Din tufiș a sărit o veveriță cu cizme lucioase.
— Ce faceți aici, super-acrobaților? a râs veverița, ajutându-i să iasă din frunze.
Bubu s-a scuturat de pământ, și-a pus pălăria la loc și a făcut o reverență:
— Eu sunt Bubu, iar acesta este amicul meu Costel!
Veverița s-a prezentat și ea cu un zâmbet larg:
— Eu sunt Rina! Îmi place să dansez pe sârmă și să mănânc semințe de dovleac! Vreți să dansăm împreună la concursul de dans pe coajă de banană?
— Sigur! sărim, dansăm, ne învârtim! a strigat Bubu cu entuziasm.
Capitolul 3: Dansul pe coajă de banană
Toți s-au adunat la locul de concurs, unde un arici mic ținea scorul, iar broaștele cântau la chitară. Bubu, Costel și Rina s-au înscris la proba de dans. Traseul era alunecos, cu coji de banană și baloane peste tot.
— Gata? Începem! a strigat ariciul și muzica a explodat din broaște.
Bubu a încercat un pas special, dar, fiind mai stângaci, a alunecat și a aterizat cu fundul în balonul cel mare, care a făcut "POC!" și a stropit toată lumea cu confetti.
— Ha-ha-ha! strigau toți. Bubu s-a ridicat, și-a scuturat pălăria și s-a întors pe traseu. Costel a încercat să facă o piruetă, dar a amețit și s-a prăbușit blând pe o pernă de burete. Rina a sărit ca o acrobată adevărată, dar la final a aterizat pe spatele lui Costel.
Toți râdeau, se țineau de burtă, iar ariciul nici nu mai ținea scorul, căci se distra prea tare.
— Ce dans nebunatic! a spus Rina.
— N-am câștigat, dar e cea mai amuzantă zi din viața mea! a spus Bubu, cu ochii sclipind de fericire.
— De fapt, să știți, a spus ariciul, aveți premiul pentru cea mai veselă echipă! Și a scos o medalie din jeleu, pe care scria: "Echipa Speranței și Veseliei".
Capitolul 4: Prieteni pentru totdeauna
După concurs, toți s-au așezat pe păturici colorate, sub pomii cu mere zâmbitoare, și au mâncat plăcinte cu afine și suc de portocale.
— Bubu, azi am râs mai mult ca niciodată! a spus Costel, și Rina a dat din coadă:
— Știi ceva? Chiar dacă ești vampir și sari cam ciudat, ești super-prieten! a spus ea.
Bubu s-a înroșit până la urechi și a zâmbit larg. În clipa aceea, a simțit cum îi crește inima de bucurie. Nu mai conta că nu era cel mai grozav dansator sau că purta pălării trăsnite. Prietenii l-au acceptat exact așa cum era el.
— Să fim prieteni pentru totdeauna și să dansăm în fiecare zi, chiar dacă mai cădem pe coji de banană! a spus Bubu râzând.
— Da! au strigat toți.
În acea seară, când s-a întors acasă, Bubu a privit luna roz de pe cer și a șoptit:
— Azi am descoperit cel mai mare secret: cu speranță și cu prieteni, orice zi devine extraordinar de amuzantă!
Și, de atunci, în fiecare zi, Bubu, Costel și Rina găseau câte o nouă aventură, râdeau, dansau și nu uitau niciodată să creadă că, undeva, îi așteaptă mereu o surpriză veselă și un prieten adevărat.
