Capitolul 1: Vestea cea veselă
Alex este un băiețel de patru ani. Într-o dimineață, Alex s-a trezit cu zâmbetul pe buze. Soarele intra jucăuș pe fereastră, iar păta roșie de pe pernă îi lumina obrazul.
Mama a venit în cameră și l-a pupat pe frunte.
— Bună dimineața, puiule! a spus ea. Ghici ce? Astăzi vine la noi Ana, prietena ta!
Ochii lui Alex s-au făcut mari-mari.
— Ana? Astăzi? a oftat el cu glas fericit.
— Da, a zis mama. Ana vine la joacă după micul dejun.
Alex a simțit o bucurie mare în piept. Inima lui parcă sărea sus-sus, ca o minge.
— Ana vine la mine! Ana vine la mine! a repetat Alex, sărind pe loc.
După ce s-a spălat pe față și a mâncat terci cald, Alex s-a uitat pe fereastră.
— Oare când vine Ana? a întrebat el.
— Curând, puiule! a râs mama și l-a mângâiat pe cap.
Alex a început să strângă jucăriile pe covor. Avea multe piese colorate, mașinuțe și ursulețul preferat.
— Vreau să îi arăt Anei ursulețul meu! a spus Alex vesel.
Zâmbetul lui era mare, la fel ca soarele care intra în cameră. Alex simțea că azi e o zi specială.
Capitolul 2: Joaca cu Ana
Băiețelul a așteptat puțin, iar când a sunat soneria, a alergat la ușă.
— Ana! Ana! a strigat el.
Ana era și ea cu zâmbetul până la urechi. Avea o rochiță roz și părul prins cu o fundă.
— Bună, Alex! Ce faci?
— Te așteptam! a zis Alex, luând-o de mână. Vrei să vezi ursulețul meu?
Au intrat în cameră împreună, iar Alex i-a arătat toate jucăriile lui. Ursulețul era moale și pufos, cu o fundiță mov la gât.
— Vai, ce ursuleț drăguț! a spus Ana și l-a îmbrățișat. Poate vrea să se joace cu păpușa mea.
Alex a râs și a sărit pe loc.
— Să facem o petrecere pentru ursuleț și păpușă! a zis el.
Au pus jucăriile pe covor și au început să cânte un cântec vesel.
— Ursulețul și păpușa dansează, dansează, dansează, a cântat Alex cu voce subțire.
Ana a învârtit păpușa, iar Alex a ținut ursulețul de lăbuță. Ei râdeau și băteau din palme.
— Ce frumos e să ne jucăm împreună! a zis Ana.
— Da, când suntem împreună, sunt tare fericit, a spus Alex. Simt o bucurie mare la inimă!
Mama îi privea din ușă și zâmbea.
— Ce veselie e aici! Vă aud râzând în toată casa!
Alex a fugit la mama cu brațele larg deschise.
— Mamă, azi sunt tare fericit! Pentru că a venit Ana și ne jucăm frumos.
Mama l-a ridicat în brațe și l-a îmbrățișat.
— Bucuria e un lucru frumos, puiule. E bine să o împărțim cu cei dragi!
Alex s-a uitat la Ana și a strigat:
— Ana, hai să ne jucăm și mai mult!
Capitolul 3: Să păstrăm bucuria
După joacă, mama a adus suc de fructe și biscuiți. Alex și Ana stăteau la masă, cu obrajii rumeni și ochi sclipitori.
— Eu sunt bucuros când suntem împreună, a zis Alex.
— Și eu, a spus Ana.
Ei și-au dat mâna și au râs.
— Ce frumoasă e bucuria! a spus Alex. E ca un curcubeu mare în suflet.
Mama a zis blând:
— Când simți bucurie, spune-i unui prieten sau unui om drag. Bucuria crește când o împărțim.
Alex s-a gândit puțin și apoi a strigat:
— Vreau să împart bucuria cu toată lumea!
Ana a râs:
— Și eu!
Au mâncat, au băut suc dulce și au povestit. La plecare, Ana l-a îmbrățișat pe Alex și a zis:
— Azi am fost cea mai bucuroasă!
— Și eu! a strigat Alex. Să vii iar la mine!
Seara, Alex a adormit cu zâmbetul pe buze. În vis, el și Ana alergau prin iarbă, ținându-se de mână, plini de bucurie.
Când s-a trezit, știa că, oricând vrea să simtă bucurie, poate să o caute lângă prieteni și familie, să râdă, să împărtășească și să spună mereu:
— Sunt bucuros! Azi e o zi minunată!
Morala: Bucuria e mai mare când o împărtășim cu cei dragi. Dacă suntem veseli și spunem asta, îi ajutăm și pe alții să fie bucuroși.
