Căpitanul Mara era pirat, dar un pirat blând. Ea purta o pălărie mare și râdea: „Hopa, la drum!” Corabia ei, Vântul Mic, mergea pe mare lin, lin.
Pe punte era și puiul de papagal, Pipi. El țopăia și zicea: „Pi-pi, comoară!” Marinarii râdeau și băteau din palme.
Într-o zi, harta a zburat! Un vânt iute a luat-o și a lipit-o de catarg, sus. Mara s-a uitat în sus. „Eu pot,” a zis ea. A luat o scară. A urcat încet, cu mâini tari. Pipi a ținut un colț de hartă cu ciocul. „Bravo, Pipi,” a spus Mara. Harta a coborât la loc. Toți au zis: „Ura!”
Apoi, o sfoară s-a încurcat la velă. Corabia a făcut un mic hop. Nimeni nu s-a speriat. Mara a dat o comandă scurtă: „Stai. Prinde.” Ea a legat sfoara cu un nod simplu. „Gata,” a zis ea. Velă a fost netedă, ca o foaie.
Seara, au văzut o insulă mică. Pe nisip era un cufăr. Dar cufărul avea o încuietoare rotundă. Mara a scos trei chei. A încercat una, apoi alta. A treia a mers. „Cli-clic!” a zis cufărul.
Înăuntru erau biscuiți, un clopoțel și o stea de lemn. Pipi a râs: „Pi-pi!” Mara a împărțit biscuiți cu toți. Au cântat încet și au plecat mai departe, cu inimă bună.
Morala: Curajul și mintea merg bine împreună, mai ales când împarți și ajuți.
