Capitolul 1: Camera Secretă a Fetelor Vesele
Într-o dimineață luminoasă, trei surori pline de energie au decis că azi va fi o zi specială. Maria era cea mai mare, mereu atentă și protectoare cu surorile ei. Sofia era mijlocia, plină de idei trăsnite și curioasă din cale-afară. Ana era cea mai mică, un pic năzdrăvană și foarte, foarte gălăgioasă. Toate aveau câte 6 ani și râdeau mult împreună.
Maria a închis ușa camerei cu mare grijă și a declarat solemn:
— Gata, camera noastră e acum un teren de joacă secret!
Sofia a sărit în sus de bucurie:
— Da! Fără părinți! Doar noi, fetele!
Ana s-a învârtit cu scaunul ei cu rotile și a chicotit zgomotos:
— Yuhuu! Camera interzisă părinților!
Au pus semn pe ușă: „Teren de joacă doar pentru fete! Fără părinți!” și au tras pătura sub ușă, să nu poată intra niciun adult. Înăuntru, totul era colorat și vesel: perne pe jos, jucării peste tot, un cort improvizat din pături și luminițe agățate pe patul supraetajat.
Maria a adus și cutia cu biscuiți, Sofia a pregătit sticlele cu apă, iar Ana a adus ursulețul ei preferat, pe care l-a așezat pe o pernă specială.
— Acum suntem gata de joacă!, a spus Maria cu voce serioasă.
— Și de aventuri!, a adăugat Sofia, cu ochii sclipind.
— Și de râs mult!, a completat Ana, râzând deja.
Capitolul 2: Joaca Mare și Marea Gălăgie
Camera a început să vibreze de veselie. Fetele au urcat pe pat, au sărit pe perne și s-au jucat de-a pirații:
— Eu sunt căpitanul Maria! Și nicio comoară nu scapă de noi!, a strigat Maria.
— Eu sunt Sofia, piratul cel curajos!, a țipat Sofia, făcând cu ochiul.
— Iar eu sunt Ana, piratul rotilelor rapide!, a chicotit Ana, împingându-se cu scaunul printre perne.
Au navigat pe „marea” covorului, au găsit o „comoară” ascunsă sub birou (un ou de jucărie plin cu bomboane) și au râs fără oprire.
— Vrei să vezi cine ajunge primul la cortul secret?
— Să te ții, Sofia! Eu sunt mai rapidă!, a spus Ana.
A fost o competiție plină de râsete, picioare și roți. Au bătut din palme, au bătut din picioare, și au strigat:
— Cine câștigă primește o prinsesă de hârtie!
Dar, fără să-și dea seama, au trântit o pernă chiar în sticlă cu apă. Uups! Apa s-a vărsat peste covor și peste „harta comorii” desenată cu cariocile Sofiei.
— Oooops!, a chicotit Ana, privind la apa care se întindea.
— Vai, s-a udat harta mea!, a spus Sofia, zâmbind totuși.
Maria și-a pus mâna în șold, așa cum făcea mama când era serioasă, dar nu s-a putut abține să nu râdă și ea:
— E dezastru, dar e dezastrul nostru amuzant! Acum trebuie să reparăm!
Capitolul 3: Planul Fetelor pentru Salvare
Cele trei surori s-au adunat ca niște detectivi serioși în jurul petei de pe covor.
— Ce facem?, a întrebat Sofia.
— Să aducem hârtie pentru apă!, a spus Ana.
— Să punem și niște șervețele!, a adăugat Maria.
Toate și-au suflecat mânecile și au pornit la treabă. Maria a adus hârtie și șervețele, Sofia a găsit un prosop mic, iar Ana făcea glume:
— Stai să vezi cum dispare marea apă!
— Repede, piratule Ana, salvează comoara!, a încurajat-o Sofia.
Au șters, au șters și au șters încă o dată, până covorul a fost uscat. Între timp, harta s-a întins pe calorifer, să se usuce.
— Harta va fi și mai aventuroasă cu pete de apă pe ea, a spus Sofia.
— Pare că a trecut prin furtună!, a râs Ana.
Când au terminat, camera era curată, harta era aproape uscată, iar fetele erau mândre de ele.
— Sunteți cele mai bune ajutoare!, a spus Maria, dând câte o îmbrățișare.
Capitolul 4: Împreună e Totul Mai Amuzant
După marea curățenie, fetele s-au așezat în cort, cu pături și ursuleți. Au mâncat biscuiți și au povestit:
— Ce aventură am avut!
— Ce bine că suntem toate împreună, a spus Sofia.
— Și ce bine că am rezolvat tot împreună!, a adăugat Maria.
Ana a ronțăit încă un biscuit și a spus cu gură plină:
— Oricât ne-am certa sau am face prostioare, tot ne distrăm!
Maria a zâmbit larg:
— Și când rezolvăm ceva împreună, suntem cele mai bune surori!
Din acel moment, fetele au promis că oricât de mare ar fi „dezordinea”, mereu vor lucra împreună. Seara, părinții au bătut la ușă:
— Ce fac fetele mele?
— Suntem ocupate cu o misiune secretă!, au răspuns toate trei în cor.
Și așa, camera lor a rămas cel mai vesel și mai colorat teren de joacă, plin de râsete și povești vesele.
Iar surorile, oricâte năzbâtii ar mai face, știau că împreună pot să treacă peste orice.
Și, la sfârșit, s-au îmbrățișat și au chicotit:
— Să nu uităm niciodată: împreună e mereu cel mai amuzant!
