Capitolul 1: Clubul Secret al Suricatelor
Într-o zi foarte călduroasă, pe câmpia aurie, două suricate stăteau cocoțate pe o piatră mare. Erau surori: Mara, suricata cea mare, și Lili, suricata cea mică. Mara era mereu serioasă și cu ochii pe tot ce mișcă, iar Lili visa tot timpul la nori pufoși și la prăjituri cu miere.
Mara se scărpină la ureche și spuse cu glas serios:
— Lili, trebuie să facem ceva special azi. Ceva numai al nostru!
Ochii lui Lili sclipiră ca două steluțe:
— Să facem un club secret! Un club doar pentru suricate istețe și vesele!
Mara sări în sus de bucurie. Îi plăceau cluburile, dar și mai mult îi plăcea să fie șefa.
— Bun, eu sunt președinta clubului!
Lili râse și dădu din coadă:
— Și eu sunt visătoarea clubului!
S-au gândit și au început să facă reguli. Dar nu orice reguli!
— Prima regulă, spuse Mara, este că trebuie să porți o pălărie ciudată pe cap.
Lili găsi o frunză mare și și-o puse pe cap.
— A doua regulă, zise Lili, este că trebuie să vorbești cu voce de broscuță.
Mara încercă și scoase un „croac-croac” atât de haios, încât amândouă izbucniră în râs.
— Și a treia regulă, spuse Mara, este că nu ai voie să mergi pe jos, doar să sari ca o broască!
Suricatele săreau, râdeau și crocăiau. Clubul lor era cel mai amuzant din toată câmpia.
— Croac-croac, președinta raportează!
— Croac-croac, visătoarea visează la nori pufoși!
Capitolul 2: Problema Piureului de Banane
După ce s-au săturat de sărit, Lili veni cu o idee mare și galbenă:
— Să facem un festin secret cu piure de banane!
Mara se gândi că ar fi delicios. Au mers pe vârfuri până la bucătăria mamei-suricat, unde au găsit un bol mare cu banane coapte.
— Să nu uităm regula numărul patru: totul trebuie să fie galben!
Au pus bananele într-un bol și le-au zdrobit cu lăbuțele. Piureul era lipicios și moale, iar mirosul era atât de dulce încât le gâdila mustățile.
— Ce bună idee am avut! spuse Lili.
— Da, dar să nu facem mizerie, că vine mama și ne ceartă, zise Mara.
Dar, când au încercat să pună piureul în farfurii, bolul a alunecat și... POC! Piure de banane s-a împrăștiat peste tot. Pe podea, pe pereți, pe Mara, pe Lili, chiar și pe pălăria de frunză.
— Oooops! spuse Lili cu vocea subțire.
— Aoleu, asta nu e bine, zise Mara, privind la dezastru.
Suricatele se uitau una la alta, amândouă galbene și lipicioase.
— Acum suntem chiar galbene!
— Și clubul nostru e și mai secret, că suntem camuflate!
Dar știau că trebuie să facă curățenie. Era problema lor și trebuiau să o rezolve împreună.
Capitolul 3: Operațiunea Curățenia Bananei
Mara își suflecă lăbuțele.
— Trebuie să facem echipă, Lili! Eu șterg podeaua, tu ștergi pereții.
Lili începu să lingă piureul de pe perete.
— E ca un desert, Mara!
— Nu te opri din curățenie, visătoareo!
Au adus o cârpă udă și au frecat, au șters și au râs. Lili se împiedica și cădea de fiecare dată când încerca să ajungă la colțuri. Mara o ridica și o ajuta, iar Lili îi ștergea mustățile cu delicatețe.
— Uite, Mara, suntem o super-echipă!
— Da, Lili, nimeni nu curăță mai repede ca noi!
Au strâns coji, au șters podeaua și au lins piureul de pe blatul de la bucătărie. La final, totul strălucea de curat.
— Parcă nici nu a fost mizerie aici, spuse Mara mândră.
Lili se uită la pălăria ei de frunză, care acum era lipicioasă și galbenă.
— Pălăria mea e ca o banană!
— Clubul nostru are cele mai tari pălării, răspunse Mara râzând.
Capitolul 4: Clubul Cel Mai Vesel
După atâta muncă, suricatele s-au așezat la umbră, pe piatra lor specială.
— Ce zi minunată, spuse Lili, visând cu ochii deschiși.
— Da, am creat un club secret, am sărit ca broaștele, am făcut piure de banane și am rezolvat o problemă mare-mare!
Mara o strânse pe Lili în brațe.
— Cel mai bine e când suntem împreună, chiar dacă ne certăm sau facem mizerie.
— Sau când visăm la nori pufoși și la prăjituri cu miere, adăugă Lili râzând.
Suricatele au început să cânte cântecul clubului:
— Croac-croac, clubul e secret,
— Croac-croac, nimeni nu ne vede!
— Croac-croac, suntem surori,
— Croac-croac, ne iubim de mii de ori!
Soarele apunea încet, iar suricatele se simțeau cele mai norocoase din lume. Clubul lor era cel mai vesel, pentru că era plin de râsete, de reguli haioase și de iubire adevărată între surori.
Și dacă te uiți cu atenție, poate că și tu poți vedea, pe câmpia aurie, două suricate cu pălării ciudate, sărind și râzând în clubul lor secret, mereu împreună, mereu fericite.
