Capitolul I
Era o zi blândă în căsuța cu turle colorate. Un mic vrăjitor pe nume Milo își bea ceaiul de flori. Pălăria lui era mai mare decât el. Ochelarii îi alunecau pe nas. Milo era vesel. Îi plăcea să facă magie bună.
Milo avea un grimoire mare. Era plin de foi. Pe copertă străluceau stele albastre. În grimoire erau rețete de râs, vrăji pentru flori și cântece care făceau fluturii să zboare. Astăzi Milo voia să ordoneze paginile. Avea o pungă cu onglets colorate. "Onglets!" spuse el. "Să lipim, să găsim, să zâmbim."
El lipi primul onglet roz. "Aici e vraja ce face baloane de săpun care nu plesnesc," șopti. Apoi puse unul galben. "Aici e cântecul pentru somnul blând." Puse un verde pentru vrăjile ce-au grijă de plante. Fiecare onglet avea un desenez mic: un fluture, un soare, o lună. Milo râdea când punea onglets. Uneori îi scăpa unul și el făcea poc. "Poc!" spuse și apăru un mic curcubeu sub masă.
Capitolul II
Pe când lipsea un onglet albastru, grimoirele tuți începu să cânte. Nu era un cântec trist. Era un cântec caraghios. Pagini mici se răsfoiau singure. Un bănuț de praf magic zbură și îl mângâie pe Milo. "O, nu," râse vrăjitorul. "Aici e magie cu voie bună."
Milo încercă să-l prindă pe un onglet șchiopătat. Ongletul alerga pe podea ca un pisoi. "Stai!" spuse Milo. "Te ajut." El îl prinde și-l lipi ușor pe pagină. Imediat, o iluzie blândă apăruse: un ursuleț de pluș făcea gimnastică. Milo îi făcu cu ochiul. Ursulețul îl salută și făcu o piruetă. "Bravo!" strigă Milo. Totul era amuzant.
La fereastră, o floare curiosă bătea cu petalele. "Ce se întâmplă aici?" întrebă ea. "Filmuleț de magie," zise Milo. "Ați dori să vedeți?" Floarea dădu din petale. Își înălță capul. Pagini colorate proiectau imagini vesele: un elefant dansator, o rață care cânta, o farfurie care spunea bancuri. Copiii invizibili din sat chicotiră. Sunetele erau ca clopoțele.
Milo mai lipi un onglet. De data aceasta, cu un mic tablou cu o lună somnoroasă. Imediat, o lumină caldă umplu camera. "Este timpul pentru o poveste de seară," murmură grimoirele. Milo se așeză pe pernuță. "Cine vrea o poveste?" întrebă el. Toți personajele din grimoire răspunseră cu un ecou vesel: "Noi!"
Capitolul III
Povestea începu. Era despre un băiețel care pierduse un șoset iar șosetul era prea timid să iasă din dulap. Baloanele de săpun îl ajutară să-l găsească. Toți râseră. Când povestea se termină, paginile căscară ca la finalul unui film. Onglets străluceau. Milo simți că inima lui era plină de bunătate.
Cineva bătuse la ușă. Era vecina, bunica Luli. "Hei, Milo," zise ea. "Am auzit muzică frumoasă." Milo îi arătă grimoirele ordonate cu onglets. Bunica Luli zâmbi. "Ce lucru frumos faci," spuse ea. "E magie bună, Milo." Milo rosti cu mândrie: "Am lipit onglets cu grijă."
Înainte de culcare, Milo puse ultimul onglet, unul mic cu o inimioară. Grimoirele oftează fericit. Camera se umplu de miros de prăjituri de la cuptorul magic. "Noapte bună," spuse floarea. "Noapte bună," șopti ursulețul. "Noapte bună," murmurară paginile.
Milo închise cartea. Pălăria lui fușcăi ușor. Lumina se domoli. El zâmbi și se ghemui în pat. Știa că mâine poate să facă iar o magie blândă. Se simțea iubit și liniștit. Visă la onglets care cântau. Și toți visară la o lume cu blândețe și râs.
