Partea întâi
Micuțul Vlad era un aprentice vrăjitor de patru ani. Avea o pălărie mare și o baghetă puțin curbată. Îi plăcea să experimenteze. Îi plăcea să amestece culori și sunete. Într-o dimineață, Vlad găsește în cămară o carte prăfuită de poțiuni.
„O, ce bine!” spune Vlad. „Voi face o poțiune care face florile să danseze!”
Pune un borcan cu apă, o linguriță de praf albastru și două frunze de vânt. Amestecă cu bagheta. Poc! Poțiunea face „bzzz” și pâlpâie ca o luminiță.
Vlad pune o picătură pe trandafir. Trandafirul începe să danseze. „Hei, oprește!” râde Vlad. Floarea face piruete lente. Vlad e fericit. Apoi, un pic mai multă poțiune sare din borcan. Poc! O cutiuță de biscuiti începe să cânte.
„Ai grijă, Vlad,” spune pisica lui, Pufi. „Nu totul e pentru joacă.”
Vlad clipește. Pisica e serioasă. Vlad își amintește că trebuie să curețe câte puțin. Ia o lavetă și șterge masa. Învățase deja să fie atent.
Partea a doua
Vlad vrea o poțiune care să facă ploaia să miroasă a prăjituri. Amestecă zahăr, scoarță de scorțișoară mică și o picătură de râs. „Râsul e secretul!” zice el. Amestecă din nou. Poc! Borcanul scoate balonașe roz.
Vlad toarnă puțin în stropitoarea lui. Apasă butonul. Picuri mici ies. Atmosfera miroase ca prăjiturile mamei. Dar, oh! Balonașele se transformă în bile zglobii care sar pe covor. Bilele rostogolesc cana de ceai. Ceaiul face „plop” și sare pe pătură.
„Ups,” spune Vlad. Pisica sare pe fotoliu și face o fabrică de miorlăit. Vlad râde. „Trebuie să repar.” Își amintește din carte că responsabilitatea e importantă. Ia o lavetă mare, aspiratorul jucărie și o cutie pentru balonașe.
Vlad strânge bilele cu grijă. „Îmi pare rău, cană mică,” spune el. Curăță pătură, șterge podeaua. Pufi îl ajută cu o lăbuță. Curățenia e ca un joc. Vlad își dă seama că experimentele sunt distractive, dar trebuie respectate lucrurile din casă.
Partea a treia
După ce strânge tot, Vlad se hotărăște să repare greșeala cu un zâmbet. Face o poțiune de mulțumire. Pune în vas o frântură de soare, o picătură de îmbrățișare și puțin praf de somn. Amestecă și șoptește: „Mulțumesc, casă!”
Picăturile ating podeaua și totul se potolește. Cană se așază drept, covorul miroase bine, iar bilele se transformă în confetti care cad ușor. Mama intră în cameră și râde la spectacolul vesel. „Ce s-a întâmplat aici?” întreabă ea.
„Am făcut o greșeală, dar am curățat,” spune Vlad. „Am învățat să fiu responsabil.”
Mama îl ia în brațe. „Ești un vrăjitor bun, Vlad. Ai grijă și inima ta e mare.”
Seara, Vlad pune cartea de poțiuni la loc. Pune un bilet: „Atenție: experimente cu grijă.” Apoi își pune pălăria și bagheta la culcare. Pufi se cuibărește lângă el.
Vlad închide ochii. Se gândește la balonașe, la prajituri care miros a ploaie și la curățenia făcută cu drag. Zâmbește. În lumea lui mică de magie, a învățat că experimentatul e minunat, când îi pasă și e responsabil. Și astfel, toți adorm fericiți.
