Capitolul 1: Marele plan magic
Într-o școală colorată și veselă, stătea Bubu, cel mai mic vrăjitor din clasă. Bubu purta o pălărie mare, mare și stătea mereu pe vârful nasului său. Azi, Bubu voia să pregătească cel mai mare vrăj. Să fie cel mai mare, cel mai pufos și cel mai amuzant! Bubu se gândea tare și chicotea.
– Ce vrea să facă Bubu? întrebă bufnița Tutu, care locuia pe raftul cu cărți fermecate.
– Vreau să fac un tort uriaș care să sară în sus și să cânte „La mulți ani!” pentru toți colegii mei, spuse Bubu râzând.
– Ce plan plin de magie! Dar nu uiți să pui zahăr, nu? chicoti Tutu.
– Pun și zahăr, și făină, și... praf de stele!
Bubu începu să adune ingrediente: o cutie de zâmbete, două linguri de chicoteli și puțin praf colorat. Dintr-o dată, intră în cameră prietenul lui, Șoricelul Mingea.
– Ce faci, Bubu?
– Fac un tort magic, vrei să mă ajuți?
Șoricelul Mingea sări de bucurie:
– Vreau! Pot să bat ouăle cu codița!
Tutu dădea din aripi, iar Bubu râdea cu poftă. Magia era în aer, iar rețeta era foarte amuzantă. Turnară toate ingredientele într-o oală mare.
– Acum șoptește formula! spuse Tutu clipind din ochi.
Bubu spuse:
– Turtur, furtur, bum, bum, bum,
Tort pufos, sare acum!
Zdrăng! Oala începu să țopăie. Tortul se umfla, se rotea, și scotea fum albastru.
Capitolul 2: Magia nebunatică
Dintr-odată, tortul sări din oală!
– Uau! Uite, tortul sare! râse Mingea.
Tortul țopăi pe masă, țopăi pe podea și ieși pe ușă. Toți din școala de magie râdeau și aplaudau.
– Opriți tortul! strigă Tutu și zbură după el.
– Oprește-te, tortule săltăreț! strigă și Bubu.
Dar tortul era prea vesel. Sări pe bănci, se rostogoli pe coridor și cânta:
– Laaa mulți aaaani, la muuuulți aaaani!
Iezișorul Verde, care se juca prin hol, chicoti:
– Pot să gust și eu?
Bubu, Mingea și Tutu îl urmăreau pe tort. Toți râdeau și nimeni nu voia să-l oprească, de fapt.
– E cel mai haios tort din școala noastră! chicoti Mingea.
Tortul se opri brusc, se sucise și zise:
– Surpriză! Acum e timpul să ne jucăm cu frișca!
Poc! Frișca sări în toată camera ca niște nori pufoși. Toată lumea avea frișcă pe nas, pe urechi și pe pălării.
Bubu râdea atât de tare, încât pălăria i-a căzut de pe cap.
– E cea mai bună magie! spuse el, ștergându-și nasul cu mâneca.
Tutu dădea din aripi fericită:
– Bubu, ai făcut cea mai veselă vrăjitorie!
Mingea făcu tumbe prin frișcă și toți chicoteau. Școala mirosea a prăjitură, iar toți prietenii lui Bubu stăteau la masă, mâncau și râdeau.
Capitolul 3: Final fericit și dulce
Când toată lumea s-a liniștit, Bubu a spus:
– Data viitoare fac o pizza care dansează! Cine mă ajută?
– Eu, eu! Eu vreau! au strigat Mingea și Tutu.
Iezișorul Verde a sărit și el:
– Și eu! Dar să fie cu multă brânză!
Toți au râs, s-au îmbrățișat și au promis să facă magie și joacă împreună mereu. Școala de vrăjitorie era acum plină de prieteni, tort vesel și inimi fericite.
Magia nu era numai în baghetă, ci și în râsete, prietenie și dragoste. Și, bineînțeles, în frișcă pufoasă pe nas!
