Într-un sat mic, lângă un castel mare, trăia un cavaler misterios. El poartă o mantie albastră. El are o armură blândă. El spune "bun" și zâmbește. Toc-toc. El bate la ușă. "Salut", spune.
Într-o zi, o pasăre mică cade în râu. Râul face plouf. Cavalerul aleargă. Hop! El scoate pasărea. Pasărea ciripește. "Mulțumesc", spune. Cavalerul zâmbește. El are grijă. El pune pasărea pe umăr. Pasărea stă cald.
Pe drum, apare un pod mic. Podul scârțâie. Cavalerul spune "stai" și pune o scândură. Toc-toc. Copiii din sat privesc. Ei aplaudă. "Bravo", spun ei. Cavalerul merge încet. El face pași mari. El e curajos. El e blând. Hop!
Apoi, o stea pică din cer. Steaua strălucește. Cavalerul vede lumina. El urcă pe o colină mică. El cântă cu glas moale. "La-la", zice. Steaua cade în iarbă. Cavalerul pune steaua într-un coș mic. Copiii vin. Ei privesc uimiți. Plouf de bucurie. Steaua se face mică lumină caldă. Ea lumină drumul.
Cavalerul duce steaua în castel. El pune steaua lângă fereastră. Toți sunt liniștiți. O mamă zâmbește. Un copil doarme. Cavalerul stă lângă foc. El se simte bine. El spune "noapte bună" și pleacă ușor. Nu pleacă singur mult. Prietenii vin cu el. Ei cântă. Toc-toc, hop, plouf.
La sfârșit, satul e fericit. Cavalerul misterios rămâne prieten blând. El ajută mereu cu curaj și inimă caldă.
Morala: Curajul și bunătatea aduc lumină și prieteni.
