Într-o zi cu soare, cavalerul Vlad merge încet pe calul său. Vlad poartă armură strălucitoare. Calul e alb, blând. Vlad zâmbește. El vrea să ajute pe toată lumea. Vlad e curajos. El nu se teme. El merge cu grijă.
Pe drum, Vlad vede un pod mic peste un râu. Podul e rupt. Vlad se oprește. Se uită la pod. El știe că trebuie să ajute. Vlad coboară de pe cal. Pune mâna pe lemn. Vlad repară podul. Se străduiește. E greu, dar Vlad nu renunță. El e răbdător. Vlad învață că trebuie să termine ce a început. Calul îl privește cu ochi mari. Vlad zâmbește din nou.
După ce termină, Vlad trece podul. Calul trece și el. Podul nu mai e rupt. Vlad e fericit. Deodată, vede un iepuraș mic pe drum. Iepurașul pare pierdut. Vlad se apleacă. Vorbește încet cu iepurașul. Îl ia în brațe. Vlad caută mama iepurașului. Merge încet, cu grijă. În pădure, găsește mama iepurașului. Vlad lasă iepurașul jos. Mama iepurașului sare spre el. Vlad zâmbește. Toți sunt fericiți.
Vlad se urcă pe cal și pleacă mai departe. El știe că a făcut bine. Vlad e un cavaler adevărat.
Cu bunătate și curaj, putem ajuta mereu pe cei din jur.
