Capitolul 1: Cheia găsită în nisip
Într-o zi frumoasă, Lupșorul cel mic se juca pe marginea pădurii, acolo unde nisipul era cald. Lupșorul săpa și râdea, făcea gropi și movilițe. Deodată, lăbuța lui a atins ceva tare. – Ce este aici? a șoptit el.
Lupșorul a săpat mai adânc și a scos o cheie mică și ruginită. Cheia era veche, dar strălucea puțin în soare. – O cheie! Ce interesant! Ce să deschidă această cheie? s-a întrebat Lupșorul.
Tare curios, Lupșorul s-a uitat în jur și a văzut un mic fir de ață roșie înfășurat pe o piatră. – Hm, unde duce firul acesta? a zis el. Și-a luat curajul și a urmat firul de ață.
Capitolul 2: Urmărirea indiciilor
Firul de ață roșie mergea pe sub flori, peste pietricele, printre tufișuri moi. Lupșorul era atent și mergea încet, cu pași mici. – Nu mă opresc, nu mă sperii, îmi folosesc mintea! a spus el.
La un moment dat, firul a dispărut sub o rădăcină groasă. Acolo, Lupșorul a găsit o piatră rotundă și, sub ea, o mică hartă desenată pe o frunză. – O hartă! Hopa! Am mai găsit un indiciu!, a zis Lupșorul bucuros.
Harta arăta un copac mare cu scorbură. Lupșorul a recunoscut copacul de pe hartă. – Știu unde este! acolo se joacă deseori. A plecat vesel către copacul cel mare.
Capitolul 3: Secretul comorii
Ajuns la copacul cu scorbură, Lupșorul a văzut o ușiță mică, ascunsă printre frunze. – Oare aici se potrivește cheia mea?, s-a întrebat el. A pus cheia în ușiță și a descuiat cu grijă.
Ușa s-a deschis încet, iar înăuntru era o cutie colorată. – O, ce surpriză! a zis Lupșorul. Cutia era plină cu pietricele strălucitoare, ghinde și o scrisoare. Pe scrisoare scria: „Felicitări, Lupșor curajos! Comorile adevărate sunt prietenia, bucuria și curajul tău.”
Lupșorul a zâmbit larg. – Am găsit comoara! Sunt curajos, isteț și vesel! Acum pot împărți bucuria și cu alți prieteni!
De atunci, Lupșorul cel mic a păstrat cheia și cutia cu comori. De fiecare dată când se simțea mic, își aducea aminte cât de curajos și isteț a fost în aventura lui misterioasă. Și, de fiecare dată, zâmbea fericit.
