Partea 1: Dimineața cu surprize
Într-o dimineață luminoasă, Maria, o fetiță de trei ani cu ochi mari și păr cârlionțat, se trezi în patul ei moale. Afară, soarele intra jucăuș prin perdeaua albă și părea că vrea să spună “Bună dimineața!” Maria sări din pat și se duse repede la fereastră. Aerul mirosea a flori proaspete, iar păsărelele cântau vesel.
Maria se uită pe podea și văzu ceva colorat: un bilețel roșu! Era scris cu litere mari: “Azi este ziua aventurii! Mergi la cutia cu jucării.” Maria zâmbi. Îi plăcea misterul! Fetița alergă la cutia cu jucării și o deschise. Înauntru, găsi un ursuleț de pluș cu o eșarfă albastră. Ursulețul purta și el un bilețel: “Eu sunt Bruno! Hai să căutăm comoara împreună!”
Maria îl luă pe Bruno în brațe. “Bună, Bruno! Ești gata de aventură?” Ursulețul părea că dă din cap. Maria râse. “Să pornim!”
Partea 2: Descoperiri prin grădină
Maria și Bruno ieșiră afară, în grădină. Iarba era moale și verde. Soarele făcea totul să strălucească. Maria călca încet, încercând să găsească ce trebuia să caute. La baza unui copac, văzu ceva strălucitor. Se apropie cu pași tiptil și găsi o piatră rotundă, galbenă, sub care era un nou bilețel: “Urmărește gâzele roșii!”
Maria privi în jur. Văzu o buburuză mică, roșie cu buline negre. “Privește, Bruno!” șopti Maria. “Hai după ea!” Micuța buburuză mergea încet prin iarbă, iar Maria și Bruno mergeau după ea, râzând. Gâza se opri lângă o tufă de lavandă. Acolo, ascuns între flori, era un coșuleț micuț, cu o altă surpriză: un clopoțel argintiu și un alt bilet: “Sună clopoțelul și vei afla următorul secret!”
Maria sună ușor din clopoțel. Din tufișuri apăru o pisicuță albă. Pisicuța torcea și se frecă de picioarele Mariei. Maria o mângâie și simți blănița moale. Pisicuța purta un batic roz și sub el, încă un bilețel: “Pisicuța știe drumul spre comoară. Urmeaz-o!”
Partea 3: Comoara ascunsă și o mare surpriză
Pisicuța mergea încetișor prin grădină, iar Maria și Bruno o urmăreau. Vântul adia ușor și aducea miros de trandafiri și iarbă proaspătă. Auziră ciripit de păsări și un greieraș cânta în apropiere. Maria era curajoasă, dar și atentă. Se ținea de Bruno cu o mânuță, iar cu cealaltă o mângâia pe pisicuță.
Pisicuța se opri lângă o tufă de zmeură. Maria se aplecă și văzu sub frunze o cutiuță verde, legată cu o fundiță roșie. Inima ei bătea repede de bucurie. “Uite, Bruno! Cred că am găsit comoara!” Maria desfăcu fundița și deschise cutia. Înăuntru, era o brățărică de mărgele colorate, un desen cu o inimă mare și încă un bilet: “Comoara adevărată e prietenia și curajul. Ai găsit-o pentru că ai fost încrezătoare și bună. Bravo, Maria!”
Maria zâmbi larg și puse brățărica la mână. Bruno și pisicuța păreau și ei fericiți. “A fost o aventură minunată, nu-i așa?” întreabă Maria. Ursulețul și pisicuța păreau că spun “Da!”
Maria se așeză pe iarbă și privi cerul albastru. Simțea soarele cald pe obraji. Își strânse prietenii în brațe și șopti: “Sunt fericită. Acesta e cel mai frumos dar.”
Mama Mariei veni încet, cu un zâmbet mare. “Ce-ai găsit acolo, draga mea?” întrebă ea blând.
“Am găsit comoara! Dar cea mai mare comoară sunt prietenii mei și curajul!” răspunse Maria veselă.
Mama o luă în brațe. “Așa e, micuța mea curajoasă. Te iubesc mult!”
Maria râse, fericită. Ursulețul și pisicuța se alintau lângă ea. Aventura se terminase, dar inima Mariei era plină de bucurie și încredere. Grădina era liniștită. Totul era bine și cald.
Maria închise ochii puțin, ținând strâns comoara. Știa că orice zi poate fi o aventură minunată, dacă ai curaj, prieteni și încredere în tine.
Iar când adia vântul, Maria simțea că povestea nu se va termina niciodată, ci va continua în fiecare zi, cu Bruno și cu pisicuța, în lumea plină de mistere și iubire.
