Capitolul 1: Indiciul cel vechi
Mara, Daria, Sofia și Ana stăteau pe covor, în camera Marei. Mara ținea în mâini o hârtie veche, găsită în cutia bunicii.
— Uitați-vă! strigă Mara încet. Am găsit un mesaj de la stră-străbunica mea!
— Ce scrie acolo? întrebă Sofia, rotunjindu-și ochii.
— Scrie... "Căutați soarele de lemn, acolo începe drumul cel mare." Ce credeți că înseamnă? spuse Mara, cu voce șoptită.
— Soarele de lemn? Poate e pe peretele de la ușă! zise Ana, bătând din palme.
Fetele se ridicară și alergară spre ușă. Pe perete, chiar lângă clanță, era un soare mic, galben, din lemn.
— Uite-l! Uite-l! râse Daria. Ce facem acum?
Mara apăsă ușor pe soarele de lemn. Din spatele lui căzu o hârtie mică.
— Un nou indiciu! spuse Mara. Să citim!
— "Numără pașii până la fereastra cu fluturi, acolo găsiți următorul semn," citea Mara tare.
— Fereastra mea are fluturi lipiți! strigă Sofia.
— Să mergem! zise Ana veselă.
Fetele numărară pașii: unu, doi, trei, patru, cinci... ajunseră la fereastra Sofiei.
— Priviți bine! îndemnă Daria.
Sofia găsi o cutiuță albastră sub pervaz.
— O cutiuță! Dar cum o deschidem? întrebă ea.
— Eu cred că are o cheiță ascunsă, spuse Mara.
Daria căută sub o pernă și găsi o cheiță mică, aurie.
— Uite, am găsit cheița! zise Daria.
Fetele deschiseră cutiuța. Înăuntru era o pietricică roșie și un bilețel.
— "Pietricica roșie vă arată drumul spre copacul cu inimă," citi Ana.
— Copacul cu inimă? întrebă Sofia.
— În grădină avem un copac cu o scorbură în formă de inimă! răspunse Mara.
— Să mergem la el! zise Ana.
Capitolul 2: Copacul cu inimă
Fetele ieșiră în grădină. Pietricica roșie sclipea în soare.
— Uite copacul! strigă Daria.
Ajunseră la copacul mare, cu scorbură în formă de inimă.
— Aici trebuie să căutăm! spuse Mara.
Sofia băgă mâna în scorbură și scoase un plic galben.
— E pentru noi! citise pe plic Ana.
Mara deschise plicul și citi încet: "Faceți cerc și spuneți cu voce tare: 'Suntem curajoase și unite, vrem comoara ascunsă să o găsim!'"
Fetele se prinseră de mâini, făcură un cerc și spuseră tare, râzând:
— Suntem curajoase și unite, vrem comoara ascunsă să o găsim!
Dintr-o dată, la rădăcina copacului, apăru o mică ușiță.
— O ușiță! șopti Sofia.
Mara apăsă ușița. Înăuntru era o cutie aurie.
— O cutie cu lacăt! spuse Daria.
— Oare cheița de la cutiuța albastră merge și aici? întrebă Sofia.
Ana încercă cheița. Lacătul se deschise!
— Ura! strigară fetele.
Deschiseră cutia. Înăuntru era un șirag de mărgele colorate și o altă hârtie.
— "Bravo, micilor aventuriere! Comoara este prietenia voastră și bucuria de a descoperi împreună!" citi Mara.
— Ce frumos! zise Sofia, zâmbind larg.
— Să împărțim mărgelele! propuse Ana.
Fetele își puseră mărgelele la gât și râseră fericite.
— Am găsit comoara ascunsă! spuse Daria.
— Da! Și am fost curajoase, istețe și ne-am ajutat mereu! adăugă Mara.
Fetele se îmbrățișară. În inima lor era o bucurie mare.
— Vreți să mai facem o aventură? întrebă Sofia.
— Da, mereu împreună! răspunseră toate.
Și așa, cele patru fete au învățat că cea mai mare comoară e prietenia și bucuria de a descoperi împreună, pas cu pas, cu inimile pline de curaj și veselie.
