Într-o dimineață luminoasă, într-o curte plină de flori, trăia un cocoș pe nume Coco. Coco era un cocoș jucăuș și curajos. Îi plăcea să cânte la răsărit, să trezească toate animalele din curte. „Cucurigu!” striga el, iar toate animalele se adunau în jurul lui.
„Bună dimineața, Coco!” zicea vaca Mădălina. „Ești cel mai frumos cântăreț!”
„Mulțumesc, Mădălina!” răspundea Coco cu un zâmbet. „Dar astăzi am o misiune!”
Coco dorea să găsească comoara ascunsă a curții. Se spunea că era o comoară plină de semințe delicioase. „Haideți să căutăm împreună!” le-a spus el prietenilor săi.
„Dar cum o vom găsi?” întreba purcelul Pufi, ușor îngrijorat.
„Vom căuta în fiecare colțișor!” a zis Coco, plin de încredere. Așa că, împreună cu Mădălina și Pufi, au început aventura.
Au căutat sub arbuști, au săpat în pământ și au scotocit prin iarbă. „Uite, un indiciu!” a strigat Mădălina, arătând spre o piatră strălucitoare.
Coco s-a apropiat și a zis: „Aceasta este piatra norocoasă! Ne va duce la comoară!” Și au continuat să caute.
După multă muncă, au găsit o cutie mare. „Oare ce este înăuntru?” a întrebat Pufi, cu ochii mari de curiozitate.
Coco a deschis cutia și a descoperit semințe colorate. „Uraaaa! Am găsit comoara!” a strigat el.
„Suntem cei mai buni prieteni!” a spus Mădălina, iar Pufi a adăugat: „Și am reușit împreună!”
Și așa, Coco, Mădălina și Pufi au împărțit semințele și au învățat că împreună pot face orice. A fost o zi minunată, plină de râsete și prietenie.
„Împreună suntem mai puternici!” au strigat ei. Și au cântat toată noaptea sub lumina lunii.
