Într-o zi însorită, în grădina plină de flori, două fetițe, Ana și Mia, se jucau. Ana zice: "Hai să găsim comoara!". Mia zâmbește: "Da, să căutăm comoara!".
Ana și Mia merg împreună. Se uită sub flori. Ana întreabă: "E aici comoara?". Mia răspunde: "Nu, nu e aici.".
Mai departe, lângă un copac mare, Ana se oprește și spune: "Poate aici!". Mia se uită și spune: "Nu, nici aici.".
Fetițele merg mai departe, râzând. Ajung la un mic iaz. Ana zice: "Uite, broască! Salut, broască!". Broasca sare în apă. Mia râde: "Broasca e fericită!".
Continuă să caute. Ana spune: "Uite, un nor!". Mia privește norul. "Norul e pufos!", spune Mia.
Mai departe, găsesc o tufă mare. Ana spune: "Aici poate fi!". Mia se apleacă. "Uite, un cufăr mic!". Ana și Mia sunt bucuroase.
Ana întreabă: "Ce e înăuntru?". Mia spune: "Să vedem!". Deschid cufărul. Înăuntru, găsesc un desen colorat. "E o comoară!", spune Ana.
Mia zâmbește: "Da, e comoara noastră!". Fetițele sunt fericite. Se îmbrățișează.
Ana zice: "A fost o aventură frumoasă!". Mia zâmbește: "Da, și ne-am distrat!".
Fetițele merg acasă, ținând desenul în mână. Sunt bucuroase și zâmbesc.
În grădină, seara vine încet. Ana și Mia șoptesc: "Noapte bună, comoară!".
Și așa, aventura lor se termină, cu inimile pline de bucurie și prietenie.
