Într-o zi luminoasă, Andrei, un băiețel curajos de un an, stă în grădină cu mama, tata și pisica Mia. Andrei vrea să găsească un comoară ascunsă. Își pune pălăria mică și zâmbește. „Hai să căutăm comoara!” spune el. Mama zâmbește. „Hai împreună!” spune tata. Mia miaună veselă. „Miau, miau!”
Andrei merge încet prin iarbă. Mama îl ține de mână. „Unde este comoara?” întreabă Andrei. „Caută sub frunze!” spune tata. Andrei ridică o frunză mare. „Nu-i aici!” spune el. Mia se uită sub un tufis. „Miau, miau!” Dar nu găsește nimic.
Andrei merge mai departe. „Hai, Andrei!” spune mama. Andrei urcă pe o piatră mică. Se uită în jur. „Vezi ceva?” întreabă tata. „Nu, doar o floare!” spune Andrei și râde. Mia sare pe piatră. „Miau, miau!” Toți râd.
Andrei găsește o cutiuță sub un copac. „Uite, mama! Uite, tata! Uite, Mia!” strigă Andrei. Mama deschide cutiuța. Înăuntru sunt stele de hârtie colorată. „O comoară magică!” spune tata. „Bravo, Andrei!” spune mama.
Andrei zâmbește. Toți sunt fericiți. Mia dă cu lăbuța în stele. „Miau, miau!” Andrei ține strâns cutiuța. „Am găsit comoara, împreună!” spune Andrei. Mama, tata și Mia îl îmbrățișează. Soarele strălucește blând. În grădină este liniște și bucurie. Andrei închide ochii, fericit.
