Capitolul 1
Era odată un băiețel pe nume Andrei. Andrei avea patru ani și îi plăcea foarte mult să se joace cu prietenii lui, Doru și Mihai. Împreună, se jucau în parc, alergau, râdeau și se ascundeau prin iarbă. Dar, când se făcea seară, Andrei începea să se simtă ciudat. Îi era frică de întuneric.
„De ce îți e frică, Andrei?” îl întreba Doru cu o voce blândă.
„Nu știu, Doru. Noaptea este întunecată și mă tem de lucruri pe care nu le văd,” răspundea Andrei, tremurând puțin.
„Dar noaptea poate fi și frumoasă! Uite, stelele strălucesc pe cer,” spunea Mihai, arătând spre cer.
Andrei se gândea la asta. „Poate că noaptea nu este atât de rea,” zise el.
Capitolul 2
Într-o seară, Andrei a decis să stea afară și să privească stelele. Doru și Mihai l-au încurajat. „Hai, Andrei! Să vedem câte stele putem număra!” au spus ei, plini de entuziasm.
Andrei a suspinat, dar a vrut să încerce. S-au așezat pe o pătură sub cerul înstelat. „Unu, doi, trei…”, au început ei să numere stelele.
„Uite, acolo este o stea căzătoare!” a strigat Mihai. Andrei a zâmbit.
„Ce este o stea căzătoare?” întrebă el.
„E o stea care se mișcă repede pe cer. Poate îți îndeplinește o dorință!”, a spus Doru cu ochii mari.
Andrei și-a închis ochii. „Vreau să nu mai fiu frică de întuneric,” a șoptit el. Când i-a deschis, a realizat că se simțea mai bine.
Capitolul 3
După câteva zile, Andrei a găsit o carte în biblioteca lui. Era plină de povești despre eroi care își înfruntau fricile. „Uite, Doru, Mihai! Vreau să citim despre un erou!” a spus el entuziasmat.
Au citit despre un cavaler care a mers într-o pădure întunecată. Cavalerul s-a temut la început, dar a găsit o bufniță care l-a ajutat. „Bufnițele văd bine în întuneric,” a zis Andrei.
„Da! Poate că și noi putem învăța să vedem lucrurile frumoase din întuneric,” a spus Doru.
Andrei a decis să fie curajos. Data viitoare când se făcea întuneric, a stins lumina, dar în loc să se teamă, și-a amintit de poveste. A observat cum umbrele dansau pe pereți și cum luna lumina camera.
„Este ca și cum am fi într-o poveste!” a spus Andrei cu un zâmbet mare.
„Da! Și putem să ne jucăm de-a eroii!” a răspuns Mihai.
Andrei a învățat că întunericul poate fi magic și plin de surprize. Nu mai era frică și se simțea mai puternic.
„Acum, îmi place noaptea!” a spus Andrei. „E ca o aventură!”
Și astfel, Andrei a învățat că frica poate deveni curaj dacă îți folosești imaginația și te înconjori de prieteni buni.
