Ziua atelierului
Matei era un băiețel curajos de 3 ani. Avea părul blond și ochii ca două mărgele albastre. Într-o dimineață, mama lui îi spuse cu voce blândă: "Astăzi mergem la grădiniță, Matei! Ai un atelier special." Matei se uită la mama cu curiozitate și întrebă: "Ce este un atelier, mama?" "Este un loc unde învățăm lucruri noi și distractive", răspunse mama zâmbind.
La grădiniță, doamna educatoare îi aștepta pe copii. "Bună ziua, copii! Astăzi vom învăța cum să nu ne mai fie frică de întuneric." Matei se uită la ceilalți copii, puțin nesigur. "Hai, Matei, să vedem ce ne învață doamna", îi spuse mama încurajator.
Doamna educatoare începu să le spună o poveste despre o stea magică ce luminează camera noaptea. "Voi aveți o stea magică acasă?", întrebă ea. "Nu", răspunseră câțiva copii. "Nici eu", spuse Matei cu voce mică.
Secretele curajului
După poveste, doamna le arătă copiilor cum să facă o mică lanternă din hârtie colorată și steluțe. "Această lanternă vă va ține de urât noaptea", le explică doamna. "O puteți pune lângă pat și vă va lumina camera." Matei era încântat. "Vreau să fac și eu o lanternă!", exclamă el.
Cu ajutorul mamei, Matei decupă hârtia și lipi steluțele. La final, doamna educatoare îi ajută pe copii să pună o mică lumină înăuntru. "Acum sunteți pregătiți să fiți curajoși", le spuse ea, zâmbind. Matei ținea lanterna cu grijă, mândru de munca sa.
Pe drumul spre casă, mama îl întreabă: "Îți place lanterna ta, Matei?" "Da, mama! Acum nu îmi va mai fi frică de întuneric", răspunse el fericit.
Noaptea magică
Seara, după cină, mama îi citi o poveste despre un leu curajos care nu se temea de întuneric. "Vezi, Matei, și leul a învățat să fie curajos", îi spuse mama cu blândețe. "Da, mama. Și eu am lanterna mea", zise Matei, arătându-și micul său obiect magic.
Când veni ora de culcare, Matei puse lanterna lângă patul său. "Noapte bună, mama", spuse el, cu ochii strălucind de bucurie. "Noapte bună, Matei. Dormi bine și visează frumos", îi răspunse mama, sărutându-l pe frunte.
În întuneric, lanterna lui Matei lumina camera cu o lumină caldă și prietenoasă. Matei închise ochii și adormi liniștit, știind că nu mai are de ce să se teamă. Pe măsură ce dormea, visa la stele magice și aventuri curajoase.
Dimineața următoare, când se trezi, Matei îi spuse mamei: "Mama, nu mi-a mai fost frică de întuneric!" Mama îl îmbrățișă strâns și îi spuse: "Sunt mândră de tine, Matei. Ești un băiat foarte curajos!"
Astfel, Matei învățase că, cu puțin ajutor și imaginație, întunericul nu era deloc de speriat. Iar lanterna lui rămase de atunci prietenul său de noapte, o mică stea care lumina visele frumoase.
