A fost odată ca niciodată, într-o pădure mare și misterioasă, o fetiță pe nume Ana. Ana avea patru ani și locuia într-o căsuță mică și primitoare, la marginea pădurii, împreună cu familia ei. Într-o zi, mama i-a spus: „Ana, dacă ieși la joacă, să nu uiți de cuvântul magic. E important!”
Ana a întrebat curioasă: „Ce cuvânt magic, mami?”
Mama a zâmbit cald și a răspuns: „E un cuvânt secret care te protejează. Oricine vrea să intre în casă trebuie să-l știe. Cuvântul este 'curcubeu'.”
Ana și-a amintit cuvântul și a plecat veselă să se joace printre copacii înalți și verzi. Pe măsură ce se juca, a auzit un foșnet. Din tufișuri a apărut un lup mare, cu ochii sclipitori. Dar nu era un lup obișnuit, era Lupul cel Mare și Rău, cunoscut în toată pădurea.
„Bună, fetițo”, a spus lupul cu o voce mieroasă. „Ce faci aici, singură?”
Ana s-a oprit și a spus politicos: „Mă joc. Dar tu cine ești?”
Lupul a zâmbit larg, arătându-și dinții ascuțiți. „Sunt un prieten. Vrei să ne jucăm împreună?”
Ana și-a amintit de cuvântul magic și a întrebat: „Știi cuvântul magic?”
Lupul a clipit confuz. „Cuvânt magic? Nu, dar nu contează. Vino, să ne jucăm!”
Ana a dat din cap și a spus ferm: „Nu pot. Numai cei care știu cuvântul magic pot fi prietenii mei.”
Lupul s-a încruntat puțin, dar apoi a încercat din nou: „Haide, fetițo. E doar un joc.”
Ana a repetat cu calm: „Cuvântul magic este 'curcubeu'. Dacă nu-l știi, nu pot veni.”
Lupul, văzând că nu reușește să o convingă, s-a îndepărtat, mormăind de supărare. Ana s-a întors acasă și i-a povestit mamei despre întâlnirea cu lupul. Mama a ascultat atentă și a mângâiat-o pe cap: „Ai făcut foarte bine, Ana. Cuvântul magic te-a protejat.”
În acea seară, Ana s-a culcat liniștită, știind că a fost în siguranță datorită cuvântului magic. Și așa, învățând despre prudență și curaj, Ana a adormit, visând la curcubee colorate care dansau pe cerul nopții.
Și astfel, în pădurea cea mare și misterioasă, Ana a învățat că uneori, cuvintele simple pot avea puteri magice, iar prudența poate fi cel mai bun prieten al ei. Iar lupul cel mare și rău a înțeles că nu toți sunt ușor de păcălit.
Și așa s-a încheiat povestea, cu Ana dormind liniștită și pădurea murmurând șoapte de vise frumoase.
