Capitolul 1: În pădurea cu umbre blânde
A fost odată un băiețel mic, pe nume Andrei. Era curios ca o vrăbiuță și avea un zâmbet cât curcubeul. Într-o dimineață cu soare cald, Andrei s-a gândit să meargă să culeagă flori pentru bunica lui. Mama i-a pus o pălărie roșie pe cap, moale ca pâinea de casă, și i-a spus:
— Să fii curajos și să te întorci înainte ca soarele să adoarmă!
Andrei a pornit fericit prin pădure. Păsărelele cântau, iar fluturii zburau în jurul lui ca niște fâșii de lumină. Deodată, din umbra copacilor, a apărut Marele Lup cel Rău. Avea blana gri ca norii de ploaie și ochi ca două mărgele strălucitoare.
Lupul a spus:
— Bună, micuțule! Unde mergi tu atât de vesel?
Andrei, cu inima lui mică bătând ca un toboșar, a răspuns:
— Merg la bunica, să-i duc flori.
Lupul a zâmbit, dar nu era un zâmbet rău, era un zâmbet trist.
— Pot să vin și eu cu tine? N-am niciun prieten...
Capitolul 2: Curajul din inimă
Andrei s-a uitat la lup și a simțit o mică teamă, ca o umbră pe sub pat. Dar și-a adus aminte ce spunea mama:
— Orice frică se face mică, dacă ai curaj mare!
Așa că Andrei a spus:
— Poți să vii, dar să fii bun și blând!
Lupul mergea încet, cu pași moi, iar Andrei îi povestea despre flori, despre casa bunicii și despre cât de frumos e când ai pe cineva lângă tine.
La marginea pădurii, Andrei a văzut o groapă adâncă. Un iepuraș mic plângea acolo, speriat.
— Trebuie să-l ajutăm! a spus Andrei.
Lupul s-a aplecat cu grijă și, cu botul lui mare, a scos iepurașul la lumină.
— Mulțumesc! a sărit iepurașul, vesel acum.
Capitolul 3: O prietenie nouă
Când au ajuns la casa bunicii, Andrei a bătut la ușă:
— Bunico, am venit! Și am adus un prieten nou!
Bunica i-a întâmpinat cu un zâmbet bun și cald ca o păturică. I-a invitat înăuntru și le-a dat plăcintă cu mere.
Lupul a spus:
— N-am mai mâncat niciodată plăcintă. Mulțumesc, bunico!
Andrei s-a simțit mândru. Nu fusese fricos și a arătat că și Marele Lup cel Rău poate fi bun, dacă îi dai o șansă.
Bunica a spus:
— Cine are curaj și inimă bună, face lumea mai frumoasă!
Și astfel, băiețelul cu pălărie roșie, lupul și iepurașul au devenit prieteni. Iar pădurea nu a mai părut niciodată înfricoșătoare, ci plină de povești și prietenie.
