Capitolul 1: Misterul din bibliotecă
Într-o zi de vară cu mult soare, Mara, o fetiță de șapte ani, își plimba pașii mici și curioși printre rafturile înalte și pline de cărți ale bibliotecii din cartier. Mara era recunoscută pentru ochii ei isteți și pentru faptul că nu lăsa niciun mister nerăspuns. Prietenii ei, Radu și Ana, o însoțeau de obicei în aventurile ei, formând împreună Clubul Micului Detectiv.
— Ia uite, Mara, azi e liniște ca-ntr-un nor pufos, zise Radu, trăgând-o de mânecă.
— Tocmai pentru că e liniște, sigur se ascunde un mister, chicoti Mara, uitându-se cu atenție la fiecare colțișor.
Ana, care adora să citească povești cu pirați și comori ascunse, a zărit ceva ciudat în spatele unei cărți vechi și groase. Era o carte cu coperta de piele, pe care scria „Jurnalul Secret al Bibliotecii”.
— Uite, Mara, cineva a lăsat cartea asta aici! N-am văzut-o niciodată până acum, spuse Ana, ridicând cartea cu grijă, ca pe un ou de porumbel.
Cei trei s-au așezat pe jos, între rafturi, și au început să răsfoiască paginile îngălbenite. Pe prima pagină era scris cu litere mari: „Aceasta nu este o carte obișnuită. Cine descoperă secretul, va deveni un adevărat detectiv!”
Mara încreți fruntea:
— Asta e pentru noi! Să vedem ce mister ne pregătește jurnalul!
Capitolul 2: Indicii printre rafturi
Pe următoarea pagină, era desenată o hartă a bibliotecii, dar nu ca cea obișnuită, ci cu desene haioase: un șoarece purtând ochelari, o lampă care făcea cu ochiul și un raft ce părea că zâmbește.
— Harta asta e ca o ghicitoare! zise Radu, încercând să nu râdă prea tare.
— Începem cu șoarecele cu ochelari! a decis Mara. Să vedem unde găsim așa ceva.
Au mers tiptil către colțul copiilor unde era o poză cu un șoricel citind o carte, pe perete. Sub poză erau desenate niște urme mici, ca niște lăbuțe care duceau la un raft cu enciclopedii groase.
Ana, care avea ochiul format, a observat că una dintre cărți era mai ieșită în afară. Când a tras-o, au auzit un clic-clic și, surpriză! Din raft a căzut un bilețel pe care scria: „Bravo, detectivi! Ați găsit primul indiciu. Pentru următorul, căutați lampa care clipește doar seara.”
Mara a chicotit:
— Asta e lampa de la colțul de povești! Când e seară, bibliotecara o aprinde și ne spune cele mai frumoase povești la lumină slabă.
Au alergat spre colțul de povești, unde, lângă lampă, era o carte cu un semn de carte roșu. Au deschis la pagina marcată și au găsit un desen cu o cheie aurie și cuvintele: „Ultimul indiciu te duce la raftul care zâmbește.”
Capitolul 3: Raftul care zâmbește
— Raftul care zâmbește... care să fie? se gândi Mara cu voce tare, privind fiecare raft în parte.
Radu a început să facă fețe-fețe, imitând rafturi vesele, și Ana a început să râdă cu sughițuri.
Dintr-o dată, Ana a văzut că pe unul dintre rafturi era lipită o bandă colorată, tăiată în formă de zâmbet. Era la secțiunea de basme!
— Uite! Raftul cu bandă de zâmbet! a strigat Ana, și toți au alergat acolo.
Printre cărțile cu prinți, zâne și dragoni, au găsit o cutiuță mică din lemn. Mara a deschis-o cu grijă și, înăuntru, era o cheiță aurie și o scrisoare: „Felicitări, micilor detectivi! Ați rezolvat misterul bibliotecii. Cheia aceasta deschide sertarul secret de la biroul bibliotecarei, unde veți găsi o surpriză.”
— Oare ce surpriză? a întrebat Radu, cu ochii mari cât două mere verzi.
Capitolul 4: Surpriza detectivilor
Toți trei au alergat la biroul bibliotecarei, ținând cheia ca pe o comoară. Cu permisiunea doamnei bibliotecare, au descuiat sertarul secret. În sertar, au găsit o diplomă colorată, scrisă cu glitter: „Clubul Micului Detectiv – Detectivi de onoare ai bibliotecii”.
Pe lângă diplomă, era și o pungă cu bomboane și o invitație la „Noaptea Misterelor”, unde copiii vor putea descoperi alte mistere ascunse prin bibliotecă.
— Suntem detectivi adevărați! a țipat Mara de bucurie.
— Și, cel mai important, am rezolvat misterul împreună, a completat Ana, zâmbind larg.
Radu a pus mâna la gură, ca un adevărat detectiv:
— Ssst! Poate chiar acum începe un nou mister!
Toți trei s-au așezat la masa de lectură, cu diplomele în față și cu ochii strălucind de bucurie, pregătiți mereu să descopere noi taine printre cărți și povești. Iar tu, dragă cititorule, ești gata să le fii alături la următoarea aventură? Fii cu ochii în patru, misterele nu se termină niciodată!
