Capitolul 1: Misterul cutiei colorate
Într-o dimineață frumoasă, Mara, o fetiță curioasă de trei ani, își pune pălăria mov și iese cu pași mici pe aleea din fața blocului. Mara e mică, dar are o inimă mare și visuri și mai mari: azi vrea să fie detectiv!
— Mami, merg să caut mistere! spune Mara cu un zâmbet larg.
— Să ai grijă, pui mic! răspunde mama, făcându-i cu mâna.
Pe trotuar, o așteaptă prietenul ei, Tomi, un băiat vesel de patru ani, cu ochelari mari și o bluză albastră.
— Bună, Mara! Ce vrei să descoperim azi? întreabă Tomi.
— Să găsim ceva secret, ca niște detectivi adevărați! spune Mara, și râde încet.
La scara blocului, cei doi zăresc o cutie mică și colorată, ascunsă sub o bancă. E roșie cu buline galbene.
— Uite, Tomi! O cutie misterioasă! șoptește Mara.
— Ce o fi în ea? întreabă Tomi.
Mara se uită în stânga, în dreapta, apoi atinge încet cutia. E ușoară. Un pic de curaj și… hop! deschide capacul. Înăuntru e o hârtie cu desene: un soare, un nor și o săgeată spre parc.
— Poate cineva a pierdut-o, spune Mara îngrijorată.
— Sau e un indiciu! răspunde Tomi. Poate e o comoară!
Mara zâmbește. Acum, chiar simte că începe o aventură adevărată.
Capitolul 2: Urmărind Indiciile
Mara și Tomi merg ținând cutia, încet, pe aleea cu flori. Se opresc lângă gardul viu. Mai departe, la colțul blocului, se află prietena lor, Ana, o fetiță cu codițe și rochiță roz.
— Ce faceți? întreabă Ana curioasă.
— Suntem detectivi! Avem o cutie misterioasă! spune Mara.
— Vin și eu cu voi? întreabă Ana timid.
— Sigur, venim toți! răspunde Mara bucuroasă.
Cei trei prieteni pornesc spre parc, urmând săgeata. Pe drum, trec pe lângă magazinul lui nea Gigi. Nea Gigi le face cu mâna și zâmbește.
— Unde mergeți așa de hotărâți?
— Căutăm un mister, spune Mara. Uite, avem o hartă cu soare și nor!
Nea Gigi râde.
— Detectivi curajoși, mult succes!
Cei mici ajung la parc. Acolo e cald și soarele strălucește. Se uită după alte indicii. Lângă leagăn, găsesc o piatră pictată cu o floare și o linie roșie care duce spre tobogan.
— Uite, Ana! Un alt indiciu! spune Tomi.
— Să mergem repede! spune Mara.
Urcă încet pe tobogan, se uită de jur-împrejur. Sub tobogan, descoperă un bilețel: „Felicitări, micilor detectivi! Mai aveți puțin.“
— Cine ne urmărește? întreabă Ana.
Mara râde.
— Nu ne urmărește nimeni, Ana! Cineva vrea să ne bucure. E un joc! Un joc special pentru copii ca noi!
— Suntem curajoși și deștepți, spune Tomi. Mergem mai departe!
Capitolul 3: Descoperirea Secretului
Următorul indiciu îi duce la fântâna arteziană din parc. La marginea apei, e o umbrelă mică, de jucărie, galbenă. Sub umbrelă, un borcan mic cu bomboane colorate și un cartonaș.
Mara citește tare:
— „Bravo, Mara, Tomi și Ana! Ați găsit comoara! Vă mulțumim că sunteți prieteni buni, curajoși și isteți. Împărțiți bomboanele și nu uitați să zâmbiți în fiecare zi!“
Cei trei prieteni sar de bucurie.
— Am reușit! am găsit comoara! strigă Mara.
— Suntem o echipă minunată, spune Ana.
— Nimic nu e prea greu dacă suntem împreună, zice Tomi.
Mara ia câte o bomboană pentru fiecare. Împart vesel și râd. Se așază pe iarbă și povestesc despre ziua lor plină de mistere.
— A fost cea mai frumoasă aventură, spune Mara liniștită.
— Da, pentru că am fost curajoși, și am fost prieteni buni, spune Ana.
— Și pentru că am avut încredere unii în alții, adaugă Tomi.
Soarele e cald, iar vântul adie ușor. Mara închide ochii și șoptește:
— Mâine, poate găsim un alt mister!
Și așa, zi de zi, micii detectivi pornesc în noi aventuri, cu inimi curajoase, minți istețe și multă, multă bucurie.
