Într-o zi friguroasă de iarnă, într-un sat acoperit de zăpadă, un grup de băieței de doi ani se jucau veseli. Era Matei, Andrei și Radu. Ei așteptau cu nerăbdare Crăciunul și cadourile.
Matei spuse: „Crăciunul vine repede! Abia aștept să văd bradul și luminile!”
Andrei adăugă: „Și eu! Moș Crăciun va aduce multe cadouri!”
Dar, oh, ce surpriză! Afară, cineva strigă: „Ajutor! Ajutor!” Era iepurașul alb, care spuse: „Fulgi de zăpadă au acoperit drumul Moșului! Cum va ajunge el acum?”
Toți băiețeii se priviră și hotărâră: „Trebuie să-l ajutăm pe Moș Crăciun!”
Matei zise: „Hai să facem o potecă prin zăpadă!”
Andrei își frecă mânuțele: „Da, da! Vom face un drum luminat!”
Radu sări de bucurie: „Și vom folosi lampioane colorate!”
Așa că, băieții plecară la treabă. Ei săpară cu mânuțele lor mici și așezară lampioane strălucitoare. Iepurașul le mulțumi: „Sunteți minunați! Moș Crăciun va fi fericit!”
Și, într-adevăr, în acea noapte, Moș Crăciun găsi drumul. El zâmbi larg și spuse: „Mulțumesc, micuților! Cu ajutorul vostru, Crăciunul va fi salvat!”
Băieții râdeau și dansau. Erau fericiți că puteau ajuta.
Matei spuse: „A fost cel mai frumos Crăciun!”
Andrei și Radu adăugară: „Și cel mai luminos!”
Din acea zi, băieții știau că împreună pot face lucruri mari. Iarna era mai caldă cu prietenii alături și Crăciunul era plin de magie și bucurie.
Și așa, în satul lor mic, continuau să sărbătorească cu drag și veselie. Crăciunul era salvat!
