Afară e iarnă. Ninge încet, ca o pană albă. În casă e cald. Luminile din brad clipesc: roșu, verde, galben.
Mara are doi ani. Poartă pijama cu steluțe. Merge tip-til, tip-til, până la brad. Ochii ei sunt mari și veseli.
„Bună, bradule”, spune Mara.
Bradul lucește. Becurile fac „clic-clic”. O globiță rotundă se leagănă ușor.
Mama pune pe masă biscuiți. Miros de vanilie. Tata pune un clopoțel mic la ușă. „Ding-ding”, face clopoțelul.
Mara ia un biscuit. E cald și moale. Mara râde: „Mmm!”
În șosetă, lângă brad, stă o păpușă mică de zăpadă. E din pânză albă, cu nas roșu. Mara o atinge cu degetul.
„E rece?”, întreabă Mara.
„Nu, e moale”, răspunde mama.
Mara o ia în brațe. Păpușa are o căciulă verde. Mara o pune pe capul ei și se învârte încet. Căciula cade.
„Hop!”, spune Mara.
Tata râde și o pune la loc. „Stă aici”, spune el.
Pe geam se vede luna. Albă și liniștită. În sobă trosnește un lemn. „Poc-poc”, face.
Mama aduce o cană cu lapte cald. Mara suflă: „Fuu”. Apoi bea puțin. Mustață de lapte! Mara se uită în oglindă și chicotește.
„Ho-ho!”, spune Mara, ca Moșul.
„Ho-ho!”, răspunde tata.
Apoi mama scoate o cutie mică. Are fundă aurie. Mara bate din palme. „Cadou!”
Dar fundița e strânsă. Mara trage. Fundița nu vrea.
Mara se uită la mama. Ochii ei cer ajutor.
„Uite așa”, spune mama. Trage ușor și face o buclă. Fundița sare: „puf!”
„Bravo!”, spune Mara.
În cutie e o lumânare mică, cu stea. Mama o aprinde. Flacăra dansează, mică și blândă. Lumina se joacă pe pereți, ca niște scântei.
Mara șoptește: „Ce frumos.”
Toți trei stau aproape, lângă brad. Ascultă clopoțelul și ninsoarea. În casă e Crăciun, cald și dulce.
Morală: Când ceri ajutor cu blândețe, bucuria vine repede și inimile stau aproape.
