Primăvara pe câmp
Pe deal se trezeau flori mici și iarba lucra la verde. Un tânăr se numea Luca. Luca avea mâini calde și ochi curioși. Voia să fie agricultor. Îi plăcea mirosul pământului umed. Îi plăcea sunetul gărgărițelor dimineața.
Într-o dimineață de primăvară, Luca a luat o sapă mică. A vrut să planteze morcovi. A săpat rânduri drepte. A pus semințe mici, una câte una. "Bine, morcovi", a șoptit el. A stropit pământul cu apă. Apoi, soarele a zâmbit. Dar Luca a udat prea mult o dată. Semințele s-au înecat sub apă. Luca a oftat. Se simțea trist.
Mama i-a spus: "Nu-ți face griji. Învați din greșeli." Tatăl a adus un coș de paie. Vecina Ana a venit cu o găleată. "Îți arăt cum", a zis ea. Ana a arătat cum să pipăi pământul. "Dacă e ud, nu uzi", a spus ea. Luca a ascultat. A repetat cu voce mică: "Pipăi pământul. Dacă e uscat, ud." A făcut din nou. Pas cu pas. Zi după zi.
Vara, soare și muncă cu prietenii
Vara a venit. Soarele era mare și cald. Rândurile de morcovi au crescut verde, ca o vedenie. Luca a învățat să ude dimineața și seara. A săpat buruienile cu grijă. A mângâiat frunzele.
Pe câmp au venit și animalele. O găină a cotcodăcit voioasă. Un cal a tresărit când a auzit muzica greblului. "Bună, prieteni", a zis Luca. A dat mână la mâncare găinilor. A început o joacă blândă cu vițeii. Vițeii și-au frecat botul de pantalonii lui Luca. Era cald și mirosul de fân era dulce.
Într-o zi, Luca a vrut să le facă pe toate singur. A crezut că poate grăbi munca. A uitat să mănânce. A uitat să hidrateze plantele bine. A făcut greșeli: a uitat o parte de rând de morcovi, a lăsat găinile fără apă. Soarele a pălit ușor. Luca s-a simțit amețit. S-a aplecat și a plâns puțin.
Atunci, prietenii au venit. Ana a adus o umbrelă mică. Tatăl lui a dus găleți cu apă. Vecinul Ion a venit cu un tractor mic. Toți au lucrat împreună, cu glume mărunte și cântece scurte. "Hai!", a zis Ana. "Împreună e mai bine!", a strigat Ion. Luca a învățat valoarea cooperării. Munca s-a făcut mai repede și cu zâmbet. Luca a înțeles: nu trebuie să fii singur. Este bine să ceri ajutor.
Toamna și bucuria recoltelor
Toamna a adus frunze colorate. Roșu, portocaliu, galben. Morcovii erau gata. Luca a scos din pământ rădăcini lunguiețe și portocalii. Le-a curățat cu grijă. A pus morcovii în coșuri. Găinile au mâncat resturi mici. Vițeii au primit paie. Casa a mirosit a supă caldă.
Luca a făcut o greșeală mică la începutul toamnei. A strâns prea repede o parte din recolte și a uitat niște morcovi mici sub frunze. Dimineața, a găsit câteva morcovi mușcați de o veveriță jucăușă. Luca a râs. "Și veverițele mănâncă", a zis el. A luat câteva morcovi pentru ele. Apoi a pus un bol mic cu apă lângă copac. Toată lumea a fost mulțumită.
În serile de toamnă, satul a făcut o masă mare. Toți au pus pe masă morcovi, pâine, gem și ceai cald. Luca a povestit cum a greșit la început. A spus ce a învățat: să asculte pământul, să ceară ajutor, să fie blând cu plantele și cu animalele. Oamenii au aplaudat. "Bravo, Luca", a spus mama. "Ai învățat bine."
Iarna a venit blând. Câmpul a dormit sub o pătură de zăpadă. Ferestrele fermei s-au luminat seara. Luca a făcut planuri liniștite. A desenat rânduri noi și a scris ce va face în primăvară. A ținut minte poveștile prietenilor. A adormit cu gândul la micul vostru câmp.
Noaptea, Luca a visat semințe care dansau. Vântul le făcea un covor cald. În vis i-au șoptit: "Mulțumește, îngrijește, iubește." Luca s-a trezit zâmbind. Știa că meseria de agricultor e plină de grijă și de prietenie. Știa că greșelile sunt lecții. Și că muncind împreună, totul crește frumos.
Înainte de culcare, Luca a mângâiat o găină. A spus: "Bună noapte, prieteni." Apoi s-a uitat la stele. Stelele păreau semințe de lumină. Luca s-a simțit aproape de pământ și aproape de toți. A adormit calm, știind că mâine e o nouă zi de care se va ocupa împreună cu prietenii.
