Capitolul 1: Petrecerea cu luminițe
Sara, o fetiță de trei ani cu păr cârlionțat și ochi mari, aștepta cu bucurie să înceapă petrecerea. Mama și bunica pregăteau masa. Pe masă erau fructe colorate, turtă dulce și apă rece. Sara se uita la toate și râdea:
— Mami, pot să gust o măslină?
— Mai așteaptă puțin, draga mea, răspunse mama zâmbind. Întâi spunem „Bun venit!” lunii noi și apoi mâncăm împreună.
Sara sălta de pe un picior pe altul. Afară, pe balcon, bunica aprindea luminițe mici, ca niște stele.
— Bunico, pot să aprind și eu una? întrebă fetița.
— Sigur, Sara! Uite, apasă aici, îi răspunse bunica, ținându-i mânuța.
Când Sara a apăsat pe buton, luminițele s-au aprins brusc și au început să danseze! Se roteau încet, ca niște fluturași colorați. Sara a râs în hohote:
— Uite, mami, luminițele dansează pentru Ramadan!
Capitolul 2: Surpriza din farfurie
Când masa a fost gata, toți s-au așezat. Sara a primit o farfurie specială: era roz, cu steluțe pe margine. În farfurie era o prăjiturică rotundă care strălucea puțin, ca și cum avea praf de stele pe ea.
— Uite, Sara, aceasta e surpriza ta! spuse mama.
— Ce frumoasă e! O pot gusta? întrebă Sara, curioasă.
Când a mușcat din prăjiturică, din mijloc a ieșit un abur ușor, ca un nor mic. Norul s-a ridicat și a format o inimioară.
— Oooo! Am o prăjitură magică! strigă Sara, aplaudând.
Bunica râdea:
— Poate prăjiturica vrea să-ți spună „Te iubesc!”
Sara a început să vorbească cu prăjiturica:
— Mulțumesc, prăjiturico magică! Te iubesc și eu!
Mama îi șoptește la ureche:
— Și noi te iubim, Sara! Ramadanul e frumos când suntem împreună.
Capitolul 3: Dorința sub luna nouă
După ce au mâncat, Sara a mers cu bunica să vadă luna nouă pe cer. Luna era mică și albă, ca o felie de măr.
— Pot să-i spun o dorință? întrebă Sara, privind spre cer.
— Sigur, șopti bunica. Luna ascultă mereu copiii cuminți.
Sara a închis ochii și a spus încet:
— Vreau ca toți să fie fericiți și să fim mereu împreună la Ramadan.
Dintr-o dată, o lumină moale a coborât de pe cer și a atins-o ușor pe năsuc.
— Ai simțit, bunico? Luna m-a atins!
— Da, draga mea, luna ți-a trimis o îmbrățișare.
Sara a râs și s-a cuibărit în brațele bunicii. Mama a venit și ea și le-a îmbrățișat pe amândouă.
— Ce petrecere frumoasă am avut! a spus Sara, obosită dar fericită.
Bunica a șoptit:
— Petrecerea va fi mereu în inimile noastre!
Sara a zâmbit și a adormit liniștită, cu luminițele dansând încet pe perete și cu luna nouă vegheată deasupra lor.
