Capitolul 1: Masa de seară și râsete vesele
Sara, Emi și Daria se așază la masa din bucătărie. Miroase a pâine caldă, a supă bună și a prăjituri cu miere. Toți stau cuminți, cu ochișorii mari și plini de poftă. Mami aduce farfurii colorate, iar tati pune apă în căni mici.
— Sara, vrei supă? întreabă mami, zâmbind.
— Da, mulțumesc! spune Sara, dând din cap.
Emi se uită la Sara și râde ușor.
— Eu vreau pâinea cea moale! zice Emi și își întinde mâna spre coșul cu pâini.
Daria privește curioasă spre prăjituri. Ochii ei strălucesc.
— Putem gusta și prăjitura cu miere? întreabă ea.
Tati râde și spune:
— Prăjitura vine la sfârșit! Întâi mâncăm supa și pâinea.
Cei trei copii chicotesc. Se aud clinchete de linguri și veselie la masă. Apoi, mami stinge lumina mare și aprinde o lumânare. Lumina dansează blând pe pereți.
— Sara, Emi, Daria, vedeți ce frumos e? întreabă mami.
— Da, e ca o stea mică! râde Sara.
— E caldă și luminoasă, spune Daria.
— Lumina ne adună împreună, spune Emi.
Capitolul 2: Oaspeții misterioși și surpriza dulce
Când prăjitura cu miere ajunge la masă, cineva bate la ușă. Tati merge și deschide. La ușă stă vecina, tanti Mirela, cu un coș mare. Lângă ea e băiețelul Bogdan, care are trei ani și un zâmbet larg.
— Bună seara! Am adus o surpriză! spune tanti Mirela.
— Ce e acolo? întreabă Emi, ochii mari ca două stele.
Tanti Mirela desface coșul. Înăuntru sunt fructe colorate, nuci, și fursecuri mici-mici.
— Sunt pentru voi toți! Să împărțim și să ne bucurăm! spune tanti Mirela.
Bogdan se așază lângă Sara. Emi îi dă o prăjitură, iar Daria îi oferă un fursec.
— Îmi place la voi, spune Bogdan.
— Și nouă ne place când vii! răspunde Sara.
Tati și mami pun fructe în farfurii. Toată lumea vorbește și râde. Râsetele curg ca un râu vesel. Emi bate din palme.
— E cea mai frumoasă seară! strigă Emi.
— Da, și e doar începutul! zâmbește mami.
Capitolul 3: Magia serii și dorința secretă
După cină, copiii se așază pe o păturică, lângă lumânare. Sara privește pe fereastră. Afară, stelele licăresc.
— Uitați-vă! Stelele strălucesc mai tare ca niciodată! spune Sara.
Bogdan oftează ușor.
— Mi-aș dori să pot vorbi cu o stea!
— Poate că stelele ne ascultă, spune Daria, încet. Poate ne spun noapte bună, fiecare în felul ei.
Emi privește lumina lumânării.
— Și lumina asta e magică. Ne ține împreună, ne încălzește inimile.
Deodată, vântul adie ușor. Flacăra lumânării dansează. O lumină fină, ca o sclipire, se așază pe degetele copiilor. Toți simt o căldură mică, ca o îmbrățișare.
— O simțiți? întreabă Sara.
— Da! răspund toți, râzând.
Copiii închid ochii și își pun fiecare o dorință. Sara vrea să fie seara mereu la fel de frumoasă. Emi vrea să râdă cu prietenii în fiecare zi. Daria vrea să adune stele pe cerul nopții. Bogdan vrea să vină la masa de Ramadan în fiecare an.
Când deschid ochii, mami le spune:
— Copii, magia serii de Ramadan e prietenia, grija și lumina din sufletul vostru.
— Seara aceasta a fost magică, spune Emi.
— Și mâine va fi la fel, dacă suntem împreună, râde Daria.
Toată lumea se îmbrățișează. Afară, stelele luminează și vântul adie blând. În casă, se simte liniștea, dragostea și bucuria unei seri de Ramadan plină de magie și prietenie.
