Într-o seară de toamnă, copiii din strada Mărului se pregăteau de Halloween. Ana, Petru și Mara erau veseli. Mara era în scaunul ei cu roți, pregătită să ajute. Toți aveau costume: Ana era o pisicuță cu urechi negre, Petru era un dovlecel portocaliu, iar Mara purta o pălărie cu stele, ca o mică vrăjitoare.
„Să punem ghirlandele!” a spus Ana. Ghirlandele erau portocalii, cu steluțe și fantome zâmbitoare. Toți râdeau. Petru a încercat să agațe o ghirlandă, dar aceasta a căzut peste capul lui. „Uuuh!” a spus el, prefăcându-se speriat. Mara a chicotit. „Fantoma vrea să te ia la dans!” a râs ea.
Apoi, Mara a ținut ghirlanda, iar Ana a urcat pe un scăunel. „Ține bine, Mara!” a zis Ana. Împreună, au agățat ghirlanda la fereastră. Petru a lipit autocolante cu dovleci pe ușă. Toată casa mirosea a plăcintă și scorțișoară. Pisica Miti s-a ascuns sub masă. „Miti vrea și ea să fie fantomă!” a râs Petru.
Din când în când, vântul bătea ușor și făcea ghirlandele să danseze. „Sss… ascultați,” a șoptit Ana. Ghirlandele foșneau ca niște povești de magie. Mara a zâmbit larg. „E misterios și frumos!” a spus ea.
La un moment dat, s-au auzit bătăi mici în ușă. Era vecinul Matei, costumat în liliac. „Pot să vă ajut?” a întrebat el. Copiii au spus „Da!” cu veselie. Toți au lucrat împreună, au împărțit bomboane și râsete. Nimeni nu s-a simțit singur.
Când totul a fost gata, Ana a deschis ușor fereastra. Vântul a intrat, aducând miros de frunze și de plăcintă. Ghirlandele s-au legănat. Copiii au privit afară. Luna era mare și galbenă. Înăuntru era cald, toți erau împreună.
„La mulți ani de Halloween!” a spus Mara. Petru a dat din mâini ca un dovleac dansator. Ana a închis încet fereastra, lăsând-o puțin întredeschisă. O rază de lună a intrat în cameră, iar copiii au chicotit. Știau că magia Halloweenului e frumoasă și bună, mai ales când o împart cu prietenii.
