Capitolul 1: Primii fulgi de nea
Matei este un băiețel de cinci ani, cu ochi mari și curioși. Într-o dimineață rece de iarnă, Matei s-a trezit și a zburat repede la fereastră. Afară, totul era alb. Fulgi de zăpadă dansau încet, ca niște steluțe mici și pufoase. Matei a zâmbit larg.
— Mami, mami! Ninge! a strigat el vesel.
Mama lui Matei a venit lângă el și a privit afară.
— Da, Matei, ninge! E iarnă cu adevărat! Fulgi de nea cad din cer!
Matei era foarte curios. El vroia să știe totul despre zăpadă. A întrebat:
— Mami, de unde vine zăpada? Cum se face zăpada?
Mama i-a răspuns blând:
— Zăpada se face atunci când picăturile mici de apă din norii reci se transformă în cristale de gheață. Apoi, cristalele se lipesc unele de altele și formează fulgi de nea. Fulgii de nea cad ușor pe pământ și acoperă totul cu o pătură albă.
Matei a ascultat cu atenție. I-a plăcut mult explicația.
— Deci, fiecare fulg de nea e diferit? a întrebat el.
— Da, Matei, fiecare fulg de nea are o formă specială. Nu există doi fulgi la fel!
Matei a sărit de bucurie.
— Ce minunat! Vreau să văd fulgii de aproape!
Mama i-a dat o mănușă și l-a lăsat să iasă pe balcon. Matei a ținut mâna în aer. Un fulg s-a așezat pe mănușă. Era mic, alb și strălucitor.
— Uite, mami! Am prins un fulg de nea! a râs Matei.
— Bravo, Matei! Ești un mic cercetător!
Matei a simțit că iarna e un anotimp plin de magie și mister. Și-a pus o dorință: să afle totul despre iarnă și știința ei.
Capitolul 2: Ora de științe la grădiniță
În acea zi, Matei a mers la grădiniță cu ghiozdanul lui albastru. Toți copiii erau veseli. Doamna educatoare, doamna Ana, le-a spus:
— Astăzi vom avea o oră specială de științe. Vom descoperi împreună cum se formează zăpada și gheața!
Copiii au aplaudat. Matei era nerăbdător.
Doamna Ana a adus un bol cu apă și niște cuburi de gheață.
— Copii, ce se întâmplă dacă punem apă la rece? a întrebat ea.
— Se face gheață! a spus Matei repede.
— Corect, Matei! Apa se transformă în gheață atunci când e foarte frig, a spus doamna Ana. Gheața e apă înghețată!
Ea a pus bolul cu apă afară, pe pervaz, și le-a spus:
— Haideți să vedem ce se întâmplă după o oră!
Copiii au desenat fulgi de nea pe foi albe. Fiecare și-a imaginat propriul fulg, unic și frumos.
După o oră, doamna Ana a adus bolul înapoi. Înăuntru era gheață.
— Uitați, copii, apa s-a transformat în gheață! a spus ea.
Matei a atins gheața cu degetul. Era rece și alunecoasă.
— E ca un cristal! a exclamat el.
Doamna Ana a zâmbit.
— Exact! Iarna, când e frig, apa din bălți și lacuri se poate transforma în gheață. De aceea trebuie să fim atenți când mergem pe gheață. E frumos, dar poate fi alunecos și periculos.
Copiii au repetat împreună:
— Pe gheață mergem încet și cu grijă!
Toată lumea a râs și a învățat ceva nou despre iarnă.
Capitolul 3: Plimbare în parc și descoperiri de iarnă
După grădiniță, Matei a mers cu mama și tatăl lui în parc. Era totul alb și strălucitor. Copacii erau acoperiți cu zăpadă ca niște brăduți de poveste. Pe alei, copiii făceau oameni de zăpadă și îngerași în zăpadă.
Matei a alergat spre un lac mic. A văzut că lacul era acoperit cu gheață.
— Tati, pot să mă apropii de lac? a întrebat el.
— Doar dacă ești cu noi, Matei! Pe gheață nu e sigur să mergi singur. Gheața poate fi subțire și se poate rupe. E mai bine să privim de la distanță, a spus tatăl lui.
Matei a ascultat. S-a uitat la gheață de la distanță. A văzut cum razele soarelui făceau gheața să strălucească.
— Tati, de ce strălucește gheața? a întrebat el.
— Pentru că e ca o oglindă. Lumina bate pe ea și se reflectă, a spus tatăl.
Matei și-a amintit ce a învățat la grădiniță.
— Deci, iarna, apa îngheață și devine gheață. Iar zăpada se face din cristale mici de apă din nori, a spus el mândru.
Mama l-a îmbrățișat.
— Bravo, Matei! Ai învățat multe despre iarnă!
Apoi, toți trei au făcut un om de zăpadă. Au pus un fular roșu la gâtul omului de zăpadă și i-au făcut ochi din nasturi negri.
— Privește, Matei! Omul nostru de zăpadă zâmbește, a spus mama.
— Iarna e minunată! a râs Matei.
Capitolul 4: Seara cu familia și povești de iarnă
Seara, Matei s-a așezat cu părinții lângă sobă. Afară ningea liniștit. În casă mirosea a ceai cald și scorțișoară.
— Matei, ce ai învățat azi despre iarnă? a întrebat mama.
Matei a început să povestească:
— Am învățat că zăpada se face din cristale mici de apă, că fiecare fulg e diferit și că gheața se face când apa îngheață. Am învățat că pe gheață trebuie să mergem încet și cu grijă. Și că iarna e frumoasă, dar trebuie să fim atenți la frig și la alunecări.
Tatăl lui Matei a zâmbit.
— Foarte bine, Matei! Iarna e un anotimp de joacă, dar și de grijă. E important să ne îmbrăcăm gros, să nu alergăm pe gheață și să ne jucăm în siguranță.
Matei a dat din cap.
— Da! Și să ne bucurăm de fulgii de nea, să facem oameni de zăpadă, să bem ceai cald și să petrecem timp împreună!
Mama a spus:
— Iarna e mai frumoasă când suntem împreună și învățăm lucruri noi!
Matei și-a pus capul pe umărul mamei. A privit pe geam la zăpada care cădea peste casă.
— Noapte bună, iarnă! Noapte bună, fulgi de nea! Noapte bună, mami! Noapte bună, tati!
— Noapte bună, Matei! au spus părinții.
Matei a adormit cu un zâmbet pe față, visând la oameni de zăpadă și la fulgi jucăuși. Știa că iarna e plină de surprize și de lecții frumoase, dacă ești curios și atent.
Morala poveștii: Iarna e un anotimp minunat, plin de descoperiri și bucurii. Dacă suntem curioși, atenți și ne jucăm în siguranță, putem învăța multe lucruri interesante despre natură și despre noi înșine. Iarna e mai frumoasă când suntem împreună, veseli și grijulii.
