Într-o zi, un băiețel pe nume Andrei își dorea foarte mult să devină magician. El avea o pălărie mare, roșie și o baghetă magică, care, din păcate, nu era foarte ascultătoare.
„Vino, baghetă! Fă o magie!”, strigă Andrei. Bagheta începu să danseze, dar nu făcea magie, ci se învârtea în cercuri. „Ai terminat?!” râse Andrei.
Apoi, Andrei zări o minge strălucitoare. „O să te fac să zbori!”, zise el și așteptă. Dar mingea începu să sune ca un clopot. „Bing, bang, buuuu!”.
„Uite ce am făcut!”, spuse Andrei, râzând. Mingea zbura în sus și în jos, iar Andrei încerca să o prindă.
„Mai repede, Andrei! Prinde mingea!”, îl încurajau prietenii lui de la joacă. Dar mingea era prea jucăușă. „Nu te panica!”, zise Andrei. „O să o fac să se oprească!”
Își agită bagheta în aer și, dintr-o dată, mingea se opri. Dar… începu să plouă cu confetti colorate! „Ura! E o petrecere!”, strigă Andrei și toți prietenii lui dansau sub ploaia de confetti.
„Asta e magie adevărată!”, zise Maria, prietena lui. Andrei se simțea mândru, dar nu era gata să se oprească.
„Vreau să fac și mai multe!”, anunță el. Își îndreptă bagheta către o floare și strigă: „Crește mare, floare!”.
Floarea crescuse, dar atât de repede încât și-a scos rădăcinile din pământ! „Oh, nu! Asta nu era planul!”, strigă Andrei, alergând după floare.
„Hai, floare! Oprește-te!”, ceru Andrei. Floarea se opri și începu să danseze pe muzica confetti-ului. „Ești o floare foarte veselă!”, râse Andrei.
După multe întâmplări haioase, ziua se încheie. Andrei, obosit, îi zise prietenilor: „Îmi place să fiu magician, chiar dacă totul merge uneori pe dos!”
„Și noi te iubim!” răspunzi prietenii. Astfel, Andrei a adormit cu un zâmbet mare pe față, visând la noi aventuri magice.
