Luca se uită pe fereastră. Afară ninge. Fulgi mari dansează pe cer. Luca râde. „Mami, uite zăpada! Uite câtă zăpadă!” spune el.
Mami zâmbește. „Hai să pregătim casa pentru Crăciun!” spune ea. Luca sare fericit. El pune globuri în brad. Tata aprinde luminițe colorate. „Uite, Luca! Bradul e vesel!” spune tata.
Pe podea, Luca găsește o cutie veche. „Ce este aici?” întreabă el. Cutia scârțâie. Luca o deschide încet. Înăuntru, stă o stea aurie, lucitoare. „Ce frumoasă e!” spune Luca.
Steaua pâlpâie. „Bună, Luca!” șoptește steaua. Luca se miră. „Poți vorbi?” întreabă el. Steaua râde încet. „Sunt Steaua de Crăciun. Vrei să vezi magia sărbătorii?”
Luca dă din cap. „Da, vreau!” Steaua plutește ușor. O lumină caldă umple camera. Luca vede satul lui plin de zăpadă. Copiii râd. Fetița Ioana îi face cu mâna. „Vino la joacă, Luca!” strigă ea.
Mami, tata și Luca ies afară. Luca face un om de zăpadă. Toți copiii cântă colinde. „Crăciun fericit!” strigă vocea stelei.
Seara, Luca stă cu familia la căldură. Mami citește o poveste. Tata pune o pătură moale peste Luca. Steaua strălucește pe brad. Luca zâmbește. „Mulțumesc, Stea de Crăciun!” șoptește el.
Toată lumea e fericită. Afară ninge liniștit. În casă e cald, e lumină și e dragoste. Crăciun fericit!
