Era o zi frumoasă la grădiniță. Soarele strălucea și copiii se jucau în curte. Andrei și Maria erau cei mai buni prieteni. Ei râdeau și se jucau împreună.
„Hai să ne jucăm cu mingea!” a spus Andrei. Maria a zâmbit. „Da! Mingea este roșie și frumoasă!” Au început să se paseze mingea. Râdeau și se bucurau.
Dar, dintr-o dată, mingea a sărit și a căzut într-un tufis. Maria s-a oprit. „Oh, nu! Mingea noastră!” Andrei a privit spre tufis. „Nu-ți face griji, Maria! O să o recuperăm!”
Andrei s-a dus spre tufis. A căutat și a căutat. „Aici este!” a strigat el. A scos mingea din tufis. Maria a sărit de bucurie. „Uraaa! Mulțumesc, Andrei!”
„Suntem o echipă bună!” a spus Andrei. Au început din nou să se joace. Mingea zbura în aer, iar ei alergau și râdeau.
Apoi, un alt copil, Alex, a venit la ei. „Pot să mă joc și eu?” a întrebat el. Andrei și Maria s-au uitat unul la altul. „Sigur, Alex! Vino!” au spus ei.
Cei trei au început să se joace împreună. Mingea zbura dintr-o parte în alta. Râdeau tare. „E atât de distractiv să ne jucăm împreună!” a zis Maria.
După un timp, Alex a căzut și s-a lovit la genunchi. Era trist. „Of, mă doare!” a spus el. Andrei și Maria s-au apropiat de el. „Nu plânge, Alex! Suntem aici!” a spus Andrei.
Maria a adus un plasture. „Uite, Alex! Acesta te va ajuta!” a spus ea cu un zâmbet. Alex a zâmbit. „Mulțumesc, prieteni!” a zis el.
După ce s-a pus plasturele, Alex s-a simțit mai bine. „Hai să ne jucăm din nou!” a spus el. Andrei și Maria au zâmbit. „Da! Prietenia este minunată!” au spus ei.
Au continuat să se joace până când a venit timpul să plece acasă. „Pa, prieteni! Ne vedem mâine!” au spus ei.
„Pa, Andrei! Pa, Maria!” a spus Alex. Prietenia lor era puternică și plină de bucurie.
