Andrei era un băiețel de doi ani. Andrei avea un zâmbet mare. Andrei iubea să se joace. Andrei avea mulți prieteni. Prietenii lui erau Ana, Mihai și Radu.
Într-o zi, Andrei s-a dus la parc. Acolo, erau toți prietenii lui. „Bună, Andrei!” au strigat ei. „Hai să ne jucăm!” Andrei era fericit.
Ei au început să se joace cu mingea. Andrei a aruncat mingea. „Uite, o prind!” a spus Ana. Mihai a alergat după minge. Toți râdeau și se bucurau.
Dar, deodată, mingea a sărit într-un copac. Andrei a spus: „Oh nu! Mingea!” Andrei s-a întristat. Prietenii lui au venit lângă el. „Nu-ți face griji, Andrei!” a spus Radu. „Noi te ajutăm!”
Ana a adus o scară mică. „Uite, putem să luăm mingea!” a spus ea. Mihai s-a urcat pe scară. „Hai, puțin mai sus!” a strigat el.
Și, în sfârșit, Mihai a luat mingea! „Am reușit!” au strigat toți. Andrei a zâmbit din nou. „Mulțumesc, prieteni!” a spus el.
Apoi, au început să se joace din nou. Au alergat, au râs și s-au distrat. Andrei a realizat cât de importanti sunt prietenii lui. „Prietenia este un cadou!” a spus Andrei.
Seara, Andrei s-a întors acasă. Era obosit, dar fericit. „A fost o zi minunată!” a murmurat el. Și a știut că prietenia este cea mai frumoasă.
