Soarele intră vesel prin fereastră și se joacă pe nasul lui Matei. Matei are trei ani și râde cu ochii închiși. Azi este ziua tăticilor. Matei știe acest lucru pentru că mami i-a spus: „Astăzi îl sărbătorim pe tati!”.
Matei sare din pat și fuge în bucătărie. Mami îi zâmbește și îl ia în brațe. „Ne gândim la o surpriză pentru tati?” întreabă ea. Matei dă din cap hotărât. Vrea ceva special, dar nu știe ce.
Mami scoate o foaie albă și un creion colorat. „Poți să-i scrii o scrisoare sau un poem”, spune ea. Matei se scarpină după ureche. Nu știe să scrie cuvinte multe, dar știe să iubească mult.
Matei se așază la masă, cu limba scoasă de concentrare. Desenează un soare mare, galben, chiar lângă un băiat mic cu păr ciufulit. Acela este el, Matei. Lângă băiat desenează un om mare, cu părul puțin mai scurt. Acela este tati.
Mami îl ajută să scrie: „Te iubesc, tati!” cu litere mari, colorate. Matei râde. „Tati știe că îl iubesc și când nu îi spun?”, întreabă el. Mami îl pupă pe frunte. „Știe, dar îi place să audă. Și să citească.”
Matei se gândește puțin. Ce ar mai putea să-i spună lui tati? Își amintește de când tati îl ridică sus, spre tavan, și râde cu el. Își amintește cum îl pupă la genunchi când cade. Își amintește cum tati îi cântă „La mulți ani” cu voce groasă și caraghioasă la fiecare aniversare, chiar și când nu este ziua lui.
Matei ia un alt creion și desenează o inimă mare, roșie. Apoi spune: „Vreau să-i citesc lui tati poezia mea!” Mami îi spune că este o idee minunată.
Mai scriu împreună: „Tati, ești cel mai bun! Ești mare și blând ca un urs cu blană moale. Mă iei în brațe și mă pupi pe nas. Cu tine râd, cu tine cresc. Te iubesc, tati, cât cerul de mult!”
Matei râde iar. Îi place să spună cuvinte dulci. Le repetă, să se asigure că nu le uită. Mami împăturește hârtia și o pune într-un plic colorat, apoi îi pune un abțibild cu ursuleț.
Tati vine acasă. Matei fuge spre el, cu plicul la spate. Se cațără pe canapea și îl strigă: „Tati, am o surpriză pentru tine!” Tati zâmbește larg și se așază lângă el.
Matei îi dă scrisoarea. „Trebuie să asculti cu urechile mari”, spune serios. Tati face ochii mari, urechile la fel de mari ca ale unui elefant imaginar. „Sunt gata, Matei!” râde el.
Matei deschide plicul și citește, cu voce mică, dulce:
„Tati, ești cel mai bun!
Ești mare și blând ca un urs cu blană moale.
Mă iei în brațe și mă pupi pe nas.
Cu tine râd, cu tine cresc.
Te iubesc, tati, cât cerul de mult!”
Tati ascultă cu ochii umezi și zâmbește larg. Îl ia pe Matei în brațe și îl învârte de două ori prin aer. „Te iubesc, ursuleț mic!” spune el și îl pupă pe obraz.
Matei se lipește de pieptul lui tati. „Te iubesc, tati, mai mult decât brioșele cu banane!” spune cu gurița plină de râs. Tati râde tare. „Asta chiar înseamnă mult!” spune.
Mami vine lângă ei și îi îmbrățișează pe amândoi. Toți stau grămadă pe canapea, ca o familie de ursuleți. Se simt iubiți, calzi și fericiți.
Matei chicotește: „Poți să citești și tu scrisoarea, tati?”
Tati citește încet, cu voce joasă, și fiecare cuvânt sună ca o mângâiere. Matei ascultă liniștit, cu ochii închiși.
Afară soarele strălucește. Înăuntru, iubirea crește. Ziua tăticilor este frumoasă, dar Matei știe că îl iubește pe tati în fiecare zi. Azi doar i-a spus mai tare. Și, între noi fie vorba, și tati știe asta.
