Într-o dimineață luminoasă, când soarele desena raze moi peste iarbă, găinușa Pica ieși din cuibarul cald. Penele ei străluceau ca aurul și aripioarele erau ușoare ca o adiere de vânt. Pica era veselă. Voia să vadă ce se ascunde dincolo de gardul de lemn, acolo unde părea că începe o lume magică.
„Astăzi vreau să merg să cunosc lumea”, șopti ea încet, privind spre floarea-soarelui care zâmbea galben.
Pas cu pas, Pica ieși din ograda sa. În timp ce mergea pe cărare, a întâlnit un șoricel grăsuț, cu mustăți lungi ca ațele de ceai. Șoricelul roadea încet o bucățică de brânză.
„Bună, Pica! Unde mergi?” întrebă el curios.
„Caut drumul spre casa mea, dar vreau să văd și lumea”, răspunse găinușa, foșnind ușor coada.
„Să nu uiți să saluți pe toți cei pe care îi întâlnești”, spuse șoricelul cu blândețe. „Așa arăți respect.”
Pica dădu din cap și mulțumi. Mai departe, sub un tufă de trandafiri, o broscuță verde, lucioasă ca o frunză după ploaie, cânta ușor.
„Bună ziua, broscuță!” spuse Pica politicos.
Broscuța zâmbi larg. „Ce aripi frumoase ai! Vrei să sari cu mine pe pietre?”
Pica râse cristalin, dar spuse încet: „Mi-ar plăcea, dar trebuie să-mi urmez drumul. Mă grăbesc să ajung acasă.”
Broscuța îi făcu cu ochiul și îi oferă o petală ca amintire.
Când soarele urca tot mai sus, Pica simți miros de plăcintă caldă. Își aduse aminte de cuibarul ei pufos și de ograda plină de liniște. Inima îi bătea ca o toacă ușoară.
Pe drum, Pica întâlni un iepuraș alb ca norii, care plângea fiindcă pierduse o morcov. Găinușa se opri, își scutură penele și îi spuse:
„Privește în jur! Poate cineva te-a văzut și te poate ajuta.”
Iepurașul se uită timid la rața care trecea pe acolo. Împreună, au căutat și au găsit morcovul sub o tufă.
„Mulțumesc, Pica! Ești foarte bună!” zâmbi iepurașul.
„Cu plăcere! Să ne ajutăm mereu unii pe alții”, spuse Pica simplu.
Când ajunse acasă, Pica salută pe toți: pe cocoșul Radu, pe rățușca Duni și pe pisica Miti. Toți îi răspunseră cu drag.
Pica intră în cuibar, se ghemui și oftă fericită. Învățase că lumea e frumoasă când tratezi pe toți cu respect. Liniștea cuibarului era dulce, ca o poveste spusă sub stele. Pica adormi zâmbind, știind că oricând va pleca în aventuri, va aduce cu ea și bunătate.
