Trei prieteni, Mara, Andrei și Luca, se joacă liniștiți în camera lor. Jucăriile stau cuminți pe covor. Lumina e caldă, iar aerul miroase a curat. Mara zâmbește larg. „Haideți să ne întindem ca o pisică leneșă!” spune ea încet.
Toți se așază pe covor. Își pun mâinile și genunchii jos, ca și cum ar fi mici pisicuțe. Își arcuiesc spatele încet, ca să se simtă bine. Inspiră adânc, apoi expiră ușor. „Ce bine e!” șoptește Andrei. Spatele lor se întinde încet, ca o pisică ce se trezește din somn.
După aceea, Luca se ridică ușor. „Vreau să fiu copacul liniștit,” spune el. Stă în picioare cu tălpile pe covor. Ridică o mână sus, ca o creangă. Își pune piciorul lângă genunchi. Toți imită copacul. Stau nemișcați și simt liniștea. Inima bate încet, ca o toamnă blândă.
Mara se apleacă pe spate și se întinde pe covor. „Acum sunt un nor pufos,” șoptește ea. Toți se întind pe spate, cu brațele pe lângă corp. Își închid ochii. Inspiră aer curat și moale. Se simt ușori, ca norii care plutesc pe cer.
Andrei deschide ochii și zice: „Să fim fluturași!” Se ridică ușor și stă jos cu tălpile lipite, genunchii în lateral. Își mișcă genunchii ca aripile. Toți râd încet și se leagănă, încet, ca fluturii care zboară liniștit într-o grădină.
Luca zâmbește. „Eu vreau să fiu broasca săltăreață!” Se pune ghemuit, cu palmele pe podea. Sare încet, apoi rămâne nemișcat. Prietenii îl urmează. Toți sar o dată, apoi rămân ghemuiți, simțind podeaua rece sub vârful degetelor.
Mara oftează încetișor. „Să ne facem iar norișori.” Se întind toți pe spate, cu ochii închiși. Respiră adânc. Aerul intră și iese încet. Simt cum parcă plutesc ușor. Vocile lor sunt șoapte moi.
„Suntem liniștiți ca iarba sub soare,” spune Andrei. Gândurile lor plutesc ca niște baloane colorate. Se simt în siguranță, împreună, pe covorul moale.
Mara zâmbește cu ochii închiși. „Fiecare respirație e ca o adiere blândă.” Inspiră și expiră încet, ca și cum ar asculta vântul jucându-se printre frunze.
Luca șoptește: „Noaptea vine ușor, nu ne grăbește.” Simt cum liniștea crește, ca o pătură caldă care îi cuprinde pe toți.
Andrei spune încet: „Mâine vom fi iar fluturași, copaci și nori.” Toți se simt mulțumiți, braț lângă braț, pe covor.
Mara deschide ochii, apoi îi închide din nou. „Să visăm frumos, împreună. Să visăm la stele și la fluturi colorați.” Liniștea e ca un cântec de leagăn.
Trei inimi mici bat încet, sub pătura moale. Fiecare copil adoarme cu un zâmbet. Pacea și bucuria plutesc în aer. Promisiunea unor vise frumoase îi cuprinde ușor, ca o îmbrățișare blândă de noapte bună.
